Welwitschia mirabilis – „fosilele vii” care există de pe vremea lui Iisus

Welwitschia mirabilis este o plantă răspândită în sud-vestul Africii, în zona deşertică a Namibiei.

Welwitschia este o specie extrem de veche, fiind o rămășiță a florei de acum 100 de milioane de ani.

Planta şi-a primit numele în onoarea dr. Friedrich Welwitsch, explorator şi botanist austriac, care a descoperit-o în anul 1860.

Frunzele sale zdrențuite și veștejite dau impresia că planta ar fi pe moarte, însă este cât se poate de vie.

Aspectul său mai puțin estetic i-au adus porecla de „fosilă vie”, fiind considerată una dintre cele mai urâte plante din lume.

Cu toate acestea, se poate spune despre Welwitschia că este o adevărată minune a naturii.

Cum arată Welwitschia mirabilis

Planta crește extrem de lent și poate ajunge la o înălțime de 1,5 metri. Totuşi, majoritatea exemplarelor descoperite au mai puțin de un metru înălțime.

Trunchiul este redus prin neotenie la un ciot conic, având înălțimea pâna la 1 metru.

Pe marginea butucului unui individ se formează fie flori masculine (de culoare roşiatică), fie flori feminine (verzi-albăstrui). Acestea au forma unor conuri pedunculate. 

Frunzele sunt lungi de 3 – 4 metri, cu nervațiune paralelă și creștere continuă. Acestea cresc între 8-15 cm pe an și sunt foarte groase, având aproximativ 1,4 cm.

Lungimea frumzelor ajută la menținerea solului de sub plantă rece și umed, lucru esențial pentru supraviețuirea plantei în deșert.

Nivelul precipitațiilor în acestă parte a lumii este extrem de scăzut. Din acest motiv, planta absoarbe prin porii fini ai frunzelor şi depozitează precipitaţiile pe termen lung.

Totodată, Welwitschia absoarbe umezeala din ceața care se depune pe timpul nopții, atunci când curenții reci din nord se întâlnesc cu aerul cald al deșertului.

Capacitatea acestei plante de a reţine apă este folositoare şi altor animale. În timpul secetelor, rinocerii, antilopele şi alte vieţuitoare mestecă frunzele groase pentru a obţine apa.

Evoluţia plantei Welwitschia mirabilis

Putem spune despre Welwitschia mirabilis că şi-a oprit evoluţia în preistorie.

Botaniştii spun că această plantă era la fel şi pe vremea dinozaurilor, trăind în aceleaşi condiţii în urmă cu circa 140 de milioane de ani.

De fapt, multe dintre plantele care pot fi găsite în prezent în deşertul Namib au o vârstă de peste 1000 de ani. Sunt exemplare care au şi 2000 de ani, existând de pe vremea lui Iisus.

Welwitschia mirabilis este o specie ocrotită prin lege.

• Citeşte în continuare: Copacul morţii – cea mai periculoasă plantă din lume