10 curiozităţi despre Platon, unul dintre cei mai influenţi oameni din istorie. Cum a influenţat gândirea occidentală până în zilele noastre

Platon a fost un filozof din Atena care a trăit la sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al IV-lea î.Hr, fiind născut în jurul anilor 420 î.Hr., fără a se cunoaşte exact data.

Alături de Socrate şi Aristotel, este unul dintre cei mai influenți filosofi din Grecia Antică și unul dintre cei mai influenți din toate timpurile. A scris despre o gamă excepțională de subiecte, în timp ce forma sa preferată de exprimare a fost dialogul.

Spre deosebire de ceilalți filosofi contemporani ai săi, întreaga operă a lui Platon se presupune că a supraviețuit intactă pentru mai bine de 2500 de ani. Concepția lui Platon despre multe domenii specifice ale filosofiei s-a dovedit a fi din nou relevantă de nenumărate ori, iar noi redescoperim mereu aspecte ale operei lui Platon care necesită formulări noi sau mai clare.

10 curiozităţi despre Platon, unul dintre cei mai importanţi filosofi din istorie

#1. Platon: Primii ani de viață în Atena

Platon provenea dintr-o familie aristocratică, tatăl său, Ariston, fiind descendent al legendarului rege Codros, iar mama sa, Perictione, aparținea unei familii înrudite cu Solon. Numele său de naștere era Aristocles, porecla Platon fiind atribuită deoarece avea pieptul lat.

Copilăria i-a fost marcată de Războiul peloponesiac și de luptele civile între democrați și aristocrați. Tatăl său a murit pe când Platon era încă un copil, iar mama sa s-a recăsătorit cu Pyrilampos, prieten și colaborator al lui Pericle.

La vârsta de 20 de ani, l-a cunoscut pe Socrate, rămânând alături de el vreme de 8 ani, perioadă în care îşi formează ideologia şi se hotărăşte să-şi dedice viaţa filosofiei şi ştiinţelor.

#2. Influenţa lui Socrate

Socrate a jucat un rol crucial în modelarea lui Platon ca filosof. Acesta i-a devenit mentor şi l-a introdus pe Platon în gândirea critică, l-a îndrumat în căutarea adevărului și a virtuții, și i-a insuflat pasiunea pentru dialectică.

Dialogurile lui Platon reflectă puternic influența lui Socrate, explorând teme precum etica, cunoașterea și natura realității. Deși a dezvoltat ulterior propriile sale idei, moștenirea lui Socrate a rămas esențială pentru filosofia sa, contribuind la statuul lor ca figuri fundamentale în istoria gândirii occidentale.

#3. Dialogurile lui Platon

Platon a inovat dialogul scris și formele dialectice în filosofie, care originează odată cu el. În special prin dialogurile Republica și Legile, Platon pune bazele și filosofiei politice occidentale, producând unele dintre cele mai timpurii tratate politice scrise din perspectivă filosofică.

Practic, Platon a creat specia literară a dialogului, în care problemele filosofice sunt abordate prin discuția dintre mai mulți interlocutori, Socrate fiind cel mai adesea personajul principal în dialogurile sale.

Platon a folosit o varietate de tehnici literare, inclusiv ironia, alegoria și parabola, pentru a-și prezenta ideile într-un mod accesibil și memorabil. Prin intermediul acestor dialoguri, Platon și-a prezentat ideile filosofice și a explorat întrebări fundamentale despre realitate, cunoaștere și natura sufletului uman.

#4. Călătoriile

După o perioadă de refugiu la Megara, Platon l-a cunoscut pe Euclid din Megara, un alt discipol al lui Socrate. Călătoriile sale l-au purtat spre Egipt, unde s-a familiarizat cu matematica, spre Cirene, unde l-a întâlnit pe matematicianul Teodor, și spre coloniile din sudul Italiei, unde a intrat în contact cu pitagoreicii.

De asemenea, a vizitat Siracuza din Sicilia, la invitația tiranului Dionysios cel Bătrân. O legendă relatează că Dionysios l-ar fi vândut pe Platon ca sclav în Egina din cauza opiniilor sale incomode, dar prietenii l-au cumpărat și eliberat din sclavie. Acest incident ar fi putut fi catalizatorul deciziei lui Platon de a se retrage din viața politică și de a fonda o școală filosofică la Atena, numită Academia, după eroul mitologic Academos.

#5. Acedemia de la Atena

Socrate a fost executat de autoritățile din Atena, iar după moartea sa, Platon a înființat la Atena o școală de filosofie cunoscută sub numele de Academia.

Academia a devenit un centru proeminent de învățare, atrăgând studenți din diferite regiuni. Aceasta este una dintre primele instituții de învățământ superior de care avem cunoștință, cu mai bine de o mie de ani înainte de apariția primelor universități propriu-zise.

Școala a funcționat aproape 1.000 de ani, unul dintre obiectivele ei cele mai importante fiind acela de a contribui la pregătirea oamenilor politici. Academia lui Platon a fost închisă în anul 529 d.Hr., la ordinul împăratului Iustinian.

#6. Teoria Formelor

„Teoria formelor” se referă la încrederea lui Platon precum, că lumea materială care ne înconjoară nu este una reală, ci numai o umbră a lumii reale.

Platon vorbea despre forme când încerca să explice noțiunea de universalii. Formele, după Platon, sunt prototipuri sau reprezentări abstracte a unor tipuri sau proprietăți (adică universalii) a lucrurilor pe care le vedem în jurul nostru.

#7. Alegoria peşterii

Metafizica lui Platon este transmisă folosind probabil cea mai faimoasă analogie din întreaga filosofie: Alegoria peșterii.

În adâncul unei peșteri întunecoase, unde lumina soarelui nu pătrundea niciodată, trăiau înlănțuiți un grup de oameni. Ei nu cunoscuseră altă realitate decât umbrele dansând pe pereții umezi, proiectate de un foc pâlpâind în spatele lor. Aceste umbre reprezentau lumea lor, singura pe care o puteau percepe.

Într-o zi, unul dintre prizonieri reușește să se elibereze din lanțuri și să se aventureze în afara peșterii. Ochii lui, obișnuiți cu întunericul, sunt orbiți de lumina strălucitoare a soarelui. Treptat, vederea lui se adaptează și începe să distingă formele obiectelor, culorile vii și frumusețea lumii exterioare. El descoperă o realitate mult mai vastă și mai complexă decât cea pe care o cunoscuse în peșteră.

Uimit de ceea ce a văzut, prizonierul eliberat se întoarce în peșteră pentru a le împărtăși și celorlalți descoperirea sa. Cu entuziasm, le povestește despre soare, despre copaci, despre animale și despre toate minunile pe care le-a văzut. Dar ceilalți prizonieri îl privesc cu neîncredere și îl consideră nebun. Ei sunt atât de obișnuiți cu lumea umbrelor încât nu își pot imagina o altă realitate.

Alegoria peșterii, povestită de Platon în dialogul său „Republica”, este o metaforă pentru starea de ignoranță în care se află majoritatea oamenilor. Umbrele de pe peretele peșterii reprezintă aparențele sensibile, lumea materială pe care o percepem cu simțurile noastre. Prizonierul eliberat reprezintă filosoful, care prin efortul rațiunii reușește să se elibereze de iluziile simțurilor și să atingă cunoașterea adevărată. Soarele reprezintă ideea binelui, sursa tuturor celorlalte idei.

Alegoria peșterii ne învață că majoritatea oamenilor trăiesc într-o stare de ignoranță, fiind prizonieri ai propriilor simțuri și prejudecăți. Doar prin efortul rațiunii și al filosofiei putem ajunge la cunoașterea adevărată. Alegoria ne arată, de asemenea, că este dificil să îi convingem pe ceilalți de adevăr, deoarece ei sunt atât de obișnuiți cu propriile iluzii.

#8. Influenţa asupra lui Aristotel

Cel mai faimos student al lui Platon a fost Aristotel, care a studiat la Academia sa timp de aproape 20 de ani și a devenit unul dintre cei mai importanți filosofi ai antichității.

Deși Aristotel a devenit cunoscut pentru dezvoltarea propriilor sale idei și teorii, bazele gândirii sale au fost puternic influențate de mentorul său, Platon.

Platon a introdus conceptul de Forme (sau Idei), care sunt reprezentări perfecte și imuabile ale obiectelor și calităților din lumea sensibilă. Aristotel a fost influențat de această viziune, dar a dezvoltat-o într-o direcție proprie, argumentând că formele nu există separat de obiecte, ci sunt imanente în ele.

Platon a folosit dialogul ca metodă principală de explorare filosofică. Aristotel a preluat această metodă în lucrările sale timpurii, deși mai târziu a dezvoltat sistemul său logic, care a devenit fundamentul logicii formale.

Platon a discutat despre eudaimonia, sau fericirea, ca fiind scopul suprem al vieții. Aristotel a preluat și extins această idee, punând un accent mai mare pe virtute și pe rolul ei în atingerea unei vieți bune.

În lucrările sale politice, a descris o societate ideală condusă de filosofi-regi. Aristotel a fost influențat de această viziune, dar a propus o abordare mai practică și empirică, analizând diferite forme de guvernare și subliniind importanța clasei de mijloc într-o societate stabilă.

#9. Politică, metafizică şi religie

Platon a fost profund critic față de politica timpului său, nu în ultimul rând pentru că statul atenian a fost responsabil pentru execuția lui Socrate, care a fost profesorul și mentorul lui Platon.

Accentul pus pe filosofie ca metodă prin care ne suplinim neînțelegerile cu adevărata cunoaștere, pe care am explorat-o deja mai sus, face parte integrantă din politica lui Platon.

El susține că societatea ar trebui să fie guvernată de cei învățați, care ar trebui să fie selectați doar dintre cei mai buni și mai străluciți și supuși celei mai exigente educații posibile, al cărei punct culminant este chiar filosofia.

Vorbinde despre „statul perfect”, Platon îl defineşte ca fiind statul în care domnește dreptatea, o virtute conform căreia fiecare tip uman se ocupă de ceea ce-i este orânduit prin funcția sufletească dominantă: cei capabili de practicarea virtuții rațiunii (înțelepciunea) elaborează legi, cei capabili de practicarea virtuții părții pasionale (curajul) se ocupă cu apărarea, iar cei înzestrați cu posibilitatea practicării virtuții corespunzătoare părții apetente a sufletului (cumpătarea) sunt responsabili de asigurarea resurselor.

Există astfel o ierarhie a unor clase sociale determinate natural: înțelepții, militarii, respectiv agricultorii și meșteșugarii.

Acest guvern ar trebui să poată cere cetățenilor săi cât de mult doresc, în ceea ce privește schimbările care pot fi aduse vieții lor. Politica lui Platon este extrem de autoritară și, cu toate acestea, unele aspecte ale acesteia s-au dovedit a fi mari surse de inspirație pentru politicieni și teoreticieni din aproape toate orientările politice posibile.

Pe lângă contribuția sa vastă în domeniile filosofiei şi politicii, Platon a exercitat o influență extraordinară asupra bazelor religiilor abrahamice – creștinismul, iudaismul și islamul – în ciuda faptului că a trăit înainte ca prima sau ultima dintre acestea să fi existat și că nu avea nicio cunoștință vizibilă despre iudaism.

#10. Moartea lui Platon

Platon a continuat să scrie și să predea la Academia sa până la sfârșitul vieții. A murit în Atena în jurul anului 348/347 î.Hr., la vârsta de 80 de ani.

Circumstanțele exacte ale morții sale rămân necunoscute. Unii istorici susțin că a fost o plecare pașnică în somn, în timp ce alții speculează despre o boală necunoscută sau chiar despre un act de sinucidere. Indiferent de cauză, moartea lui Platon a reprezentat o pierdere imensă pentru lumea intelectuală a vremii, lăsând în urmă un patrimoniu intelectual care a modelat cursul filosofiei occidentale.

Ideile sale continuă să provoace, să inspire și să ghideze în căutarea adevărului și a înțelepciunii.^[sursa]