25 de curiozităţi despre bufniţă. Cât trăieşte o bufniţă şi de ce nu se aude când zboară?

Bufnița este una dintre păsările în jurul căreia s-au dezvoltat numeroase mituri și legende. În timp ce unele culturi o consideră o creatură binecuvântată, alte popoare au văzut în ea un semn de rău augur. În cultura românească, bufnița ocupă un loc special. Această pasăre nocturnă fascinantă include peste 200 de specii la nivel global, dintre care cel puțin 10 sunt prezente și în România.

Bufnița în cultura românească

De-a lungul timpului, bufnița a avut multe semnificații în cultura românească. În trecut, era privită ca un mesager al pădurii. În unele regiuni din România, sunetul bufniței este asociat cu vești proaste sau chiar cu moartea, datorită sunetului ei lugubru, similar unui vaiet.

În alte culturi, bufnița simbolizează înțelepciunea și este considerată un talisman norocos. În ultimii ani, și în România s-a răspândit credința că obiectele care au bufnița ca simbol aduc noroc, ceea ce a determinat mulți oameni să poarte accesorii cu această pasăre. Totuși, pentru alții, bufnița nu este neapărat un simbol mistic, ci o pasăre frumoasă, demnă de apreciere.^[sursa]

Cât trăieşte o bufniţă

Bufnițele au o longevitate variabilă, între 5 și 50 de ani, în funcție de specie și de mediul înconjurător.

Fiind păsări solitare, își construiesc cuiburile în scorburile copacilor, în crengi, pe sol sau în regiuni stâncoase. Multe bufnițe se stabilesc în apropierea hambarelor, silozurilor sau chiar a cimitirelor.

25 de curiozități despre bufniță

• Bufnița este cea mai mare pasăre nocturnă răpitoare, având o anvergură a aripilor între 60 și 170 cm, iar înălțimea sa poate varia între 14 și 80 cm.
• Contrar credinței populare, bufnițele nu își pot roti capul la 360 de grade. Ele își pot întoarce gâtul cu 135 de grade în ambele direcții, având astfel un câmp vizual de 270 de grade.
• Multe specii de bufnițe au picioarele acoperite de pene groase, care le protejează de mușcăturile șerpilor și șobolanilor, prada lor obișnuită.
• Cea mai mică bufniță din lume este Bufnița Elf, care are o înălțime de 14-15 cm și cântărește doar 45 de grame. Ea își face culcușul în scorburile cactusilor gigantici din deșert.
• Cea mai mare bufniță este Marea Bufniță Gri, care trăiește în America de Nord și poate atinge o înălțime de 80 de cm.
• Bufnițele sunt răspândite pe toate continentele, cu excepția Antarcticii.
• Hrana bufniței variază de la șoareci și șerpi, până la broaște, lilieci, insecte și chiar iepuri. Populațiile de bufnițe sunt direct influențate de abundența prăzii.
• Există specii de bufnițe care vânează alte bufnițe. De exemplu, bufnița cu coarne mari este prădătorul bufniței cu creastă, semnificativ mai mică.
• Bufnițele nu mestecă hrana, neavând dinți. Dacă prada este prea mare, folosesc ciocul pentru a o sfâșia în bucăți.
• Ordinul Strigiforme include toate bufnițele, precum buhe, cucuvele, huhurezi și strigi.

Sunetele produse de bufnițe

• Femelele au un glas mai ascuțit decât masculii, iar în timpul sezonului de împerechere, strigătele lor pot fi auzite de la distanțe de peste un kilometru.
• Există specii de bufnițe care nu scot niciun sunet.
• Bufnițele își folosesc adesea strigătele pentru a marca teritoriul și a avertiza intrușii.
• Penele bufnițelor sunt specializate pentru a reduce sunetele produse în timpul zborului. Marginile din față ale penelor sunt zimțate, iar structura lor moale atenuează zgomotul, ceea ce le permite să se apropie de pradă fără a fi auzite.

Anatomia bufniței

• Bufnițele sunt păsări zigodactile, ceea ce înseamnă că au două degete orientate înainte și două înapoi, pentru o mai bună prindere a prăzii.
• Bufnițele sunt singurele păsări cu ochii orientați frontal, însă aceștia sunt ficși. Pentru a compensa, bufnițele au un gât extrem de flexibil.
• Bufnițele au cranii adaptate cu două cavități mari pentru urechi, iar penele lor faciale formează un disc care canalizează sunetul către acestea, oferindu-le un auz excepțional.
• Ochii bufnițelor sunt tubulari, asigurându-le o vedere clară chiar și la distanțe mari, în condiții de întuneric.
• Bufnițele au cea mai bună viziune nocturnă dintre toate animalele, iar auzul lor este de patru ori mai ascuțit decât cel al unei pisici.

Alte lucruri fascinante despre bufniţe

• În mitologia greacă, apariția unei bufnițe în timpul unei bătălii era considerată un semn sigur al victoriei.
• În Japonia, există cafenele și restaurante unde oamenii pot interacționa direct cu bufnițele, considerându-le aducătoare de noroc.
• Datorită vederii lor excepționale și auzului deosebit de fin, bufnițele pot vâna eficient chiar și în întuneric total. Discernerea sunetului și micile schimbări ale intensității sunetului le permit să detecteze cu precizie locația prăzii, chiar și sub zăpadă sau vegetație densă.
• Bufnițele își regurgitează prada. După ce bufnițele își digeră hrana, ele regurgitează resturile nedigerabile, precum oasele și blana, sub forma unor ghemotoace cunoscute sub numele de „pelete”. Studiul acestor pelete poate oferi informații importante despre dieta și comportamentul lor.
• Bufnițele au un strat de pene care le oferă camuflaj. Multe specii de bufnițe au un penaj ce le permite să se camufleze perfect în mediul lor natural. Culoarea penelor este adesea similară cu scoarța copacilor sau cu mediul stâncos, oferindu-le protecție împotriva prădătorilor și avantajul surprizei în timpul vânătorii.
• Bufnițele au existat încă din perioada dinozaurilor. Fosilele bufnițelor datează de aproximativ 60 de milioane de ani, ceea ce înseamnă că aceste păsări au supraviețuit marii extincții care a eliminat dinozaurii și au reușit să se adapteze la numeroase schimbări climatice și de mediu de-a lungul timpului.