6-7 iulie 1949 – deportările din Basarabia în Siberia și Kazahstan

În luna iulie 1949, au avut loc deportările din Basarabia în Siberia și Kazahstan.

Operațiunea a fost denumită conspirativ IUG, care înseamnă „SUD”.

Pe bună dreptate, evenimentul a fost catalogat ulterior drept „cea mai mare deportare a populației basarabene”.

Aceasta prevedea deportarea de pe teritoriul R.S.S. Moldoveneşti a „chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele Miliţiei germane şi româneşti, membrilor partidelor politice, gardiştilor rurali, membrilor sectelor religioase, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus.”

Zeci de mii de români deportaţi

În Kazahstan, în Asia Centrală şi în Siberia au fost deportate 11.280 de familii, însumând 40.850 de suflete.

Spre deosebire de alte deportări, aceasta s-a efectuat pe baza unei hotărâri însoţite de un act adiţional care prevedea că deportarea se face „pentru totdeauna”.^[1]

După ce au decurs toate pregătirile, la 3 iulie 1949, conducerea de la Chișinău a trimis tuturor organelor KGB locale telefonograma cu următorul text: „Raportați până la ora 14.30 dacă sunteți pregătiți pentru realizarea operației «IUG»”.

Între orele 11:30-13:10, toate sectoarele din republică au primit această telefonogramă și urmau să răspundă.

Întrucât răspunsul a fost pozitiv, în aceeași seară la stațiile de îmbarcare au fost aduse trupele operative și militare necesare, ele fiind dosite și ținute în secret.

A fost o mare tragedie, care a zdrobit sufleteşte zeci de mii de oameni.

Operaţiunea de ridicare a acestor persoane de la casele lor a început la 6 iulie 1949, la ora 2 noaptea şi s-a încheiat a doua zi la ora 20:00.

Conform datelor oficiale, au fost ridicate 35.796 de persoane, organizate în 30 de eşaloane transportate cu 1.573 de vagoane de vite în Siberia – în ţinutul Altai, în regiunile Kurgan, Tiumen, Tomsk şi în R.S.S.Kazahă.

Trebuie însă cunoscut faptul că la ieşirea din Basarabia vagoanele acestea erau oprite, iar pe o linie paralelă erau trase alte vagoane.

Motivele deportării

Baza legală a deportării din 1949 s-a pretins a fi decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, din 8 martie 1941.

Cu privire la obținerea cetățeniei sovietice de către locuitorii din Bucovina și redobândirea cetățeniei sovietice de către locuitorii din Basarabia.

Conform acestuia, românii basarabeni, fiind declarați cetățeni sovietici, colaboraseră în anii războiului cu administrația românească.

Astfel trădaseră patria sovietică.

Despărţiţi pentru totdeauna

Familiile erau despărţite.

Bărbaţii erau duşi în vagoanele trase pe linia paralelă. Femeile, copiii şi bătrânii erau urcaţi în alte vagoane. Acestea din urmă aveau o altă destinaţie decât cea a vagoanelor în care se aflau bărbaţii.

Foarte puţini şi-au regăsit familiile, foarte puţine familii s-au reunit după ani de detenţie, de deportare.

Majoritatea şi-au luat rămas-bun pentru totdeauna.

Bărbaţii erau duşi în Siberia la munci grele: în mine, în cariere de piatră, la defrişări de păduri, la construcţii de drumuri şi poduri etc.

Acolo munceau şi prizonieri de război.

Femeile, copiii şi bătrânii au ajuns, în cea mai mare parte, în Kazahstan şi în sudul Siberiei (Kurgan, Tomsk). Erau zonele cât de cât fertile, şi erau puşi la munca câmpului.

În urma deportării din iunie 1949 impactul dorit de autoritățile comuniste sovietice a depășit toate așteptările. 

Acest lucru este adevărat mai ales în ceea ce privește efectul asupra ritmului de colectivizare în următoarele luni după deportare.

Astfel, numai în lunile iulie – noiembrie 1949 cota gospodăriilor țărănești care au intrat în colhozuri s-a majorat de la 32% la 80% din total. Pentru ca să se ridice la 97% în ianuarie 1951.

După deportările din Basarabia în Siberia şi Kazahstan, din iunie 1949, cei care alcătuiau majoritatea populației locale, țăranii, și cei care erau cei mai refractari față de puterea sovietică, sunt nevoiți să-și schimbe atitudinea.

S-a creat o frică de o nouă operațiune, poate de o mai mare amploare. Aceasta a determinat agricultorii individuali să renunțe la gospodăriile lor.

Au acceptat compromisul cu regimul sovietic, un regim care dăduse de înțeles că nu va cruța nici un fel de protestatar ori rebel.