Plaja din stațiunea Olimp, anul 1977. Regizorul Geo Saizescu aleargă disperat pe nisip, fluturând o bucată de tifon. Ținta lui? Actrița Violeta Andrei, a cărei frumusețe „zurbagie” și costum de baie din două piese riscau să declanșeze un seism politic la București.
„Levintza, unul întreg nu avem?”, striga regizorul către creatoarea de modă Doina Levintza, încercând să acopere ceea ce „Cabinetul 2” considera a fi o amenințare la adresa moralității socialiste: senzualitatea naturală a unei femei „dotate”. Dar vântul bătea, tifonul se dădea la o parte, iar scenele erau ulterior tăiate nemilos la montaj.
Aceasta nu este doar o anecdotă de film, ci începutul unui coșmar care a durat aproape 20 de ani. Este povestea unei obsesii patologice care demonstrează cum invidia unei singure femei poate opri timpul pentru o întreagă industrie culturală.
O singură privire, o viață de „Persona Non Grata”
Violeta Andrei nu a fost doar o actriță talentată în producții precum „Saltinbancii”, „Un august în flăcări” sau „Lumini și umbre”. Ea a fost o prezență magnetică, fapt care a pecetluit destinul ei în momentul unei întâlniri formale.
Există fotografii care documentează acel moment: actrița apare înaltă, cu părul bogat, roșcat, îmbrăcată într-o rochie bleu cu imprimeu floral. O simplă strângere de mână a fost suficientă.
„N-am cunoscut-o, n-am vorbit niciodată cu ea, am dat mâna, atâta tot. Imediat după ce m-a văzut, soţia dictatorului a început să mă urască. Şi m-a urât toată viaţa, pur şi simplu.”, a spus Violeta Andrei
Din acel moment, cariera ei a fost înghețată. I s-a interzis să mai joace în filme, fiind salvată abia în anul 1974 de regizorul Iulian Mihu, un artist cu renume internațional pe care regimul nu l-a putut ignora complet.
„Vina” de a fi frumoasă: cenzura decolteului
Motivele Elenei Ceaușescu erau pe cât de simple, pe atât de crude. În ochii soției dictatorului, Violeta Andrei era „prea dotată” și se îmbrăca în culori prea vii.
Actrița recunoaște că nu realiza impactul pe care îl avea: „Am jucat în filme și în scene mai picante, apăream mai decoltată, îmi mai schimbam culoarea părului, dar asta pentru că așa cerea regizorul”. Elena Ceaușescu vedea însă în acest magnetism o amenințare personală, transformând-o pe Violeta într-o „persona non grata”.
Planul secret: o nuntă forțată la vârful puterii?
Dincolo de invidia estetică, exista un substrat mult mai rece. Violeta Andrei era soția lui Ștefan Andrei, ministrul de externe și omul-cheie al politicii externe românești.
S-au căsătorit tineri, într-o ceremonie restrânsă. Deși erau născuți în aceeași zi, la zece ani distanță, legătura lor a fost indestructibilă. Violeta mărturisea cu mândrie: „Am ţinut foarte mult să mă mărit fecioară, n-aş fi conceput altfel”.
Însă familia Ceaușescu avea alte planuri pentru Ștefan Andrei. Îl admirau atât de mult încât doreau să-l introducă în familie ca ginere, probabil pentru Zoia, fiica soților Ceaușescu. L-au sfătuit chiar să divorțeze, însă dragostea lor a rezistat presiunilor absurde timp de 53 de ani.
Elena Ceaușescu a vrut-o moartă: 1988 și „Ultimul dialog”
Răzbunarea Elenei Ceaușescu a mers până la dorința fizică de moarte. În anul 1988, când actrița s-a îmbolnăvit grav și a fost supusă unei operații dificile, Elena îi repeta obsesiv soțului acesteia: „Lasă, dragă, o să moară”.
Dar destinul a avut alte planuri. Violeta Andrei a supraviețuit nu doar bolii, ci și regimului. „N-am murit. A murit ea, în decembrie 1989”, spunea actrița.
Ștefan Andrei s-a stins mult mai târziu, în anul 2014, la Snagov. Până în ultima clipă, au rămas conectați la realitate. Violeta își amintește că în noaptea de dinaintea morții, soțul ei, deși slăbit, era perfect lucid: au discutat timp de o oră despre războiul din Ucraina.
Ea a rămas să-i păstreze memoria, transformându-se, așa cum spunea, din soție și amantă în infirmieră și mamă, îngrijindu-l până la capăt pe omul pe care Elena Ceaușescu nu a reușit niciodată să-l smulgă de lângă ea.
