Adevărul despre Hiroshima: ce nu s-a spus despre decizia care a schimbat lumea pentru totdeauna

În zorii zilei de 6 august 1945, un avion B-29 Superfortress, botezat Enola Gay, zbura deasupra Japoniei. La bordul său se afla o încărcătură de 4.400 de kilograme care avea să schimbe pentru totdeauna cursul istoriei: o bombă atomică numită „Little Boy”. Câteva clipe mai târziu, orașul Hiroshima a fost învăluit într-o lumină orbitoare, iar un nor gigantic în formă de ciupercă s-a ridicat spre cer. Al Doilea Război Mondial se apropia de un sfârșit brutal, iar omenirea pășea, fără să știe pe deplin, în epoca atomică.

Adevărul despre Hiroshima

Decizia de a folosi această armă devastatoare a fost punctul culminant al unei inițiative guvernamentale americane secrete, de o anvergură fără precedent: Proiectul Manhattan. Cu un buget de peste 2 miliarde de dolari și peste 130.000 de angajați, misiunea a reunit unele dintre cele mai strălucite minți științifice ale vremii.

Conducerea militară a fost încredințată generalului de divizie Leslie Groves, însă sarcina de a transforma teoria fizicii într-o realitate explozivă i-a revenit fizicianului teoretician J. Robert Oppenheimer. Geniul său l-a consacrat în istorie drept „părintele bombei atomice”, o moștenire complexă, explorată și în recentul film biografic „Oppenheimer”, regizat de Christopher Nolan.

Efortul colosal a atins un moment critic pe 16 iulie 1945. În deșertul de lângă Los Alamos, New Mexico, sub numele de cod „Trinity”, a avut loc prima explozie nucleară din istorie. Testul a fost un succes terifiant, dezlănțuind o putere pe care lumea nu o mai văzuse vreodată.

La mai puțin de o lună, această putere a fost folosită ca armă de război. Scopul declarat al președintelui Harry S. Truman era de a forța o capitulare rapidă a Japoniei, punând astfel capăt unui conflict care secerase deja viețile a peste 418.000 de americani, civili și militari. La Hiroshima, explozia bombei „Little Boy” a ucis pe loc aproximativ 70.000 de oameni.

În săptămânile și lunile care au urmat, numărul victimelor a depășit 100.000, pe măsură ce oamenii mureau din cauza arsurilor grave și a bolilor provocate de radiații.

Trei zile mai târziu, pe 9 august 1945, un al doilea coșmar s-a abătut asupra Japoniei. O altă bombă, „Fat Man”, a fost detonată deasupra orașului Nagasaki. Bilanțul a fost la fel de sumbru: se estimează că între 60.000 și 80.000 de oameni și-au pierdut viața, fie în explozia inițială, fie din cauza efectelor pe termen lung ale expunerii la radiații, precum cancerul, care a continuat să facă victime ani la rând.

Pe 14 august 1945, președintele Truman a anunțat capitularea necondiționată a Japoniei. Al Doilea Război Mondial se încheiase. Cu toate acestea, decizia de a folosi armele atomice împotriva unor centre urbane populate rămâne, până în ziua de azi, unul dintre cele mai controversate subiecte din istoria modernă, o dezbatere morală despre prețul păcii și limitele războiului. Bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki nu au marcat doar sfârșitul unui conflict global, ci și începutul unei noi realități, una în care omenirea deține capacitatea de a se autodistruge.