O fereastră genetică rară s-a deschis către trecutul Egiptului antic. Pentru prima dată, cercetătorii au reușit să secvențieze un genom uman egipteanantic, mai exact genomul complet al unui individ care a trăit acum aproape 5.000 de ani, iar rezultatele rescriu parțial povestea originilor acestei civilizații fascinante, dezvăluind legături neașteptate cu Mesopotamia.
Rămășițele sale, descoperite încă din anul 1902 într-un mormânt săpat în stâncă la Nuwayrat, în Egiptul de Sus, au aparținut unui bărbat care a trăit în timpul Vechiului Regat, la doar câteva secole după unificarea Egiptului. Până acum, cunoștințele noastre genetice se bazau pe doar trei genomuri antice, toate parțiale, făcând această nouă secvențiere completă un moment de referință.
Secvențierea unui genom uman egiptean antic a fost un succes
Succesul analizei a fost o surpriză chiar și pentru echipă. „Era foarte puțin probabil să funcționeze”, a recunoscut Pontus Skoglund, coautor al studiului și specialist în ADN antic la Institutul Francis Crick. Clima caldă a Egiptului este un inamic redutabil al materialului genetic, degradându-l rapid, motiv pentru care obținerea unui genom intact este o realizare remarcabilă.[sursa]
Un olar din epoca piramidelor
Datarea cu radiocarbon plasează viața acestui bărbat între anii 2855 și 2570 î.Hr., în perioada de glorie a construcției piramidelor. Cheia conservării excepționale a ADN-ului său a stat în modul de înhumare: a fost așezat într-un vas mare de ceramică, care apoi a fost depus în mormântul săpat în stâncă. „Această combinație a asigurat un mediu stabil”, a explicat arheologul Linus Girdland-Flink, care a contribuit la studiu.
Analiza scheletului, realizată de bioarheologul Joel Irish, conturează portretul unui om care a atins o vârstă venerabilă pentru acea vreme, între 44 și 64 de ani, suferind de osteoporoză și artrită. Deși mormântul sugerează un statut social ridicat, oasele sale poartă urmele unei munci fizice intense, specifice unui meșteșugar care petrecea mult timp așezat, cu mâinile întinse – posibil un olar.
Rădăcinile genetice ale Egiptului antic
ADN-ul extras din rădăcinile dinților săi a completat povestea. După compararea cu mii de probe genetice, cercetătorii au descoperit că cea mai mare parte a ascendenței sale provenea din populațiile neolitice din Africa de Nord. Acest lucru sugerează că „cel puțin o parte a populației egiptene provenea în principal din populația locală”, a declarat Adeline Morez Jacobs, autoarea principală a studiului.[studiu]
Însă surpriza majoră a venit dintr-o altă direcție: aproximativ 20% din ADN-ul său avea origini în Cornul Abundenței, o regiune care includea Mesopotamia antică. „Acest lucru a fost deosebit de interesant”, a adăugat Morez Jacobs. Știam din arheologie despre influențele reciproce – comerț, agricultură, poate chiar sisteme de scriere. Acum însă, avem dovada directă că aceste contacte au implicat și un amestec de populații, o uniune la nivel uman, nu doar cultural.
Cu toate acestea, este esențial să nu generalizăm. „Trebuie să ne amintim că este vorba de un singur individ”, subliniază Morez Jacobs. „Nu am capturat întreaga diversitate a populației.” Chiar și așa, genomul acestui olar egiptean demonstrează că, în spatele monumentelor grandioase ale Vechiului Regat, se afla o societate mai complexă și mai conectată genetic decât am fi bănuit, formată în principal din populații locale nord-africane, dar îmbogățită de legături profunde cu leagănul civilizației din Mesopotamia.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
