Un bătrân rătăcind pe trotuare în pijama zdrențuită, cu un halat de baie ponosit și papuci de casă, bolborosind cuvinte fără noimă către pereți, nu e o apariție neobișnuită în vacarmul din New York. Pentru trecătorii din Greenwich Village, bărbatul părea doar o umbră inofensivă, zdrobită de demență. În realitate, sub acea mască se ascundea Vincent Gigante — temutul „Oddfather”, cel mai calculat lider mafiot din istoria modernă a Cosa Nostra, care a simulat nebunia timp de trei decenii pentru a ține FBI-ul la distanță.
De la mănușile de box la execuțiile familiei Genovese
Înainte de a conduce mafia, Gigante și-a croit drumul cu pumnii. La vârsta de 16 ani a abandonat liceul pentru a intra în boxul profesionist, unde, între anii 1944 și 1947, a disputat 25 de meciuri la categoria semigrea, strângând 21 de victorii. Ringul newyorkez era însă strâns conectat cu lumea interlopă. Managerul său era Thomas Eboli — viitor lider în Cosa Nostra —, iar disciplina și forța brută a adolescentului au atras rapid atenția clanurilor din cartier.
Înclinația sa spre bătaie i-a deschis calea și spre lumea interlopă, unde a fost angajat ca executant al mafiei în familia Genovese. Împreună cu talentele sale de hoț, lui Gigante i s-a apreciat și forța brută, astfel că a devenit una dintre gorilele personale ale lui Vito Genovese.
Remarcat pentru sângele rece, Gigante a primit în mai 1957 misiunea care i-a pecetluit destinul în mafie: eliminarea marelui boss Frank Costello. Deși glonțul tras de Gigante doar a zgâriat capul țintei sale, atentatul l-a determinat pe Costello să se retragă, lăsându-i lui Vito Genovese controlul deplin. Loialitatea neclintită a lui Gigante și refuzul de a colabora cu poliția l-au transformat într-o legendă a tăcerii, propulsându-l treptat spre vârful ierarhiei.
După ce a devenit Nașul familiei Genovese, în anul 1981, a devenit faimos în toată America, mai ales după ce, în anul 1986, a ordonat lichidarea capului familiei Gambino, John Gotti.
După ce a încercat, în anul 1986, să-și elimine rivalul John Gotti printr-o mașină-capcană — detonare în care a murit subșeful familiei Gambino —, Gigante a rămas arbitrul suprem al lumii interlope din New York. Conștient de viclenia din spatele măștii de nebun, Gotti remarca adesea cu amărăciune că bătrânul în halat era «crazy like a fox» (eng. „nebun ca o vulpe”) — un prădător ascuțit la minte, deghizat în smintit.
Vincent Gigante a simulat nebunia timp de 30 de ani
Contrar aparențelor, spectacolul demenței nu a debutat odată cu preluarea puterii în 1981, ci în 1969, când Gigante a invocat pentru prima dată schizofrenia ca să scape de un dosar de corupție. Văzând că tertipul funcționează, l-a transformat într-o artă a disimulării. Ca șef al familiei Genovese, a impus o regulă strictă: nimeni nu avea voie să-i rostească vreodată numele, de frica microfoanelor. Subordonații se refereau la el mângâindu-și bărbia sau arătând cu degetul spre maxilar — o trimitere mută la porecla sa din tinerețe, The Chin (Bărbia). Acest lucru părea incredibil pentru un „capo di tutti i capi”.
Vincent Gigante s-a folosit de trecutul său ca boxer pentru a-și justifica presupusa boală. Avocatul său susţinea că loviturile puternice suferite i-au provocat demență și Alzheimer. De asemenea, avocatul a declarat ca avea un IQ cuprins între 69-72. Astfel, ar fi fost imposibil pentru un om cu mintea slaba să fie capul unei familii mafiote.
Mai mult decât atât, câţiva psihiatri au declarat în faţa anchetatorilor că Gigante a fost internat de 28 de ori în diverse unităţi medicale psihiatrice. Acesta ar fi avut halucinaţii şi demenţă cauzată de leziunile cerebrale. Cel mai probabil, psihiatrii erau pe nota de plată a familiei Genovese.
Teatrul stradal era dus până la extrem: își petrecea ore în șir hoinărind fără țintă, urinând pe clădiri sau jucând cărți în cafenele obscure fără să rostească o frază coerentă. Când agenții FBI băteau la ușa mamei sale pentru a-i înmâna citații oficiale, îl găseau adesea stând dezbrăcat în cadă, cu o umbrelă deschisă deasupra capului.
Căderea „Nașului ciudat”: cum a crăpat zidul de tăcere
Cu toate acestea, a fost doar o chestiune de timp până când autoritățile au strâns dovezi și mărturii împotriva lui. Armura psihiatrică a cedat în anii ’90, când tradiționalul cod al tăcerii s-a spart. Mafioți grei deveniți colaboratori ai justiției — printre care Sammy „The Bull” Gravano — au depus mărturie că, dincolo de privirile străzii, bătrânul debil redevenea un strateg lucid și nemilos. Lovitura finală a venit din înregistrările clandestine ale federalilor, în care Gigante discuta afaceri de milioane de dolari cu o claritate impecabilă.
A fost în cele din urmă, în decembrie 1997, condamnat la 12 ani de închisoare și la plata unei amenzi de 1,25 de milioane de dolari. În 2003, confruntat cu noi acuzații de obstrucționare a justiției, Vincent Gigante a depus armele și a recunoscut oficial în fața instanței ceea ce procurorii susțineau de decenii: toată nebunia fusese o simulare meticuloasă. Doi ani mai târziu, pe 19 decembrie 2005, Vincent Gigante se stingea la 77 de ani în penitenciarul din Springfield, Missouri. Cortina cădea astfel peste cea mai spectaculoasă înscenare din istoria Mafiei — lăsând în urmă paradoxul unui om care a înțeles că, uneori, cel mai sigur mod de a te ascunde de lume este să te lași privit de toți.
Ce mai e nou în Cultură şi Societate?
Cei mai negri ani ai lui Mihai Eminescu: de la cearta cu Regina Elisabeta la vagabondaj și la periplul prin spitalele de psihiatrie
ONU a votat adoptarea unei noi hărți a lumii care prezintă dimensiunile reale ale tuturor țărilor
Ce s-a întâmplat cu Mica Miller? „Moartea soției pastorului” aduce în prim-plan un deces controversat
Aproape toți embrionii de șarpe se răsucesc în același sens, iar intestinul ar putea explica de ce
