De ce a ales Nicolae Ceaușescu să fugă la Târgoviște? Cele 6 ore și 26 de minute care i-au decis soarta

6 ore și 26 de minute. Atât a durat, cronometrat de la 12:09 la 18:35, intervalul în care cel mai puternic om din România a fost un fugar. Un elicopter prezidențial, trei autoturisme Dacia oprite la întâmplare pe șosea, un Aro militar la final.

Punctul de plecare fusese acoperișul Comitetului Central, iar ținta inițială era fieful muncitoresc din Pitești. Însă între iluzia loialității de partid și realitatea străzii s-a căscat o prăpastie: în loc de buncăr de comandă, Nicolae Ceaușescu a eșuat la Târgoviște, ca simplu pasager de ocazie abandonat pe marginea drumului.

Ultima noapte petrecută la adăpostul Comitetului Central

Cadrul acelor ore este descris de Grigore Cartianu în lucrarea sa „Sfârșitul Ceaușeștilor”:

„Noaptea de 21 spre 22 decembrie a fost ultima petrecută în libertate de Nicolae şi Elena Ceauşescu. În timp ce armata făcea prăpăd în Bucureşti, «Tovarăşul» şi «Tovarăşa» au rămas, pentru mai multă siguranţă, în sediul Comitetului Central. Bătrânii dictatori erau bântuiţi de spaima trădării. Că să elimine orice pericol din interior, Ceauşescu preia personal comanda represiunii”

Dimineața de 22 decembrie 1989 i-a găsit tot acolo. Între orele 6:00 și 12:00, Nicolae Ceaușescu și-a trăit cu intensitate nebunească ultimele clipe la cârma țării. În jurul lui se prăbușea totul, iar el continua să calculeze o reprimare sângeroasă a demonstranților. Instrumentele îi dispăruseră deja din mână: Armata și Securitatea îl abandonaseră.

Corabia în derivă și inventarul dezertărilor

Cei din anturaj nu au demisionat. Au improvizat ieșiri.

„În focul evenimentelor, mulţi apropiaţi ai lui Ceauşescu au apelat la şemecherii pentru a părăsi corabia aflată în derivă. Generalul Stănculescu şi-a pus piciorul în ghips. Dăscălescu s-a încuiat într-un WC ca să nu fie luat în elicopter. Hîrjău a zis că se duce la toaletă şi a dispărut. Aghiotanţii dictatorului s-au făcut nevăzuţi. Nicolcioiu a „uitat” să deconteze baniii cu care venise din Iran”, notează același autor.

12 minute de zbor: prima escală și iluzia buncărului de la Snagov

„Momentul balconului” a fost picătura care a umplut paharul. Tentativa de a se adresa demonstranților eșuase, iar dictatorul nu a mai stat pe gânduri: își părăsește cuibul. Stănculescu — cel cu piciorul în ghips — i-a condus pe soții Ceaușescu până la elicopter, care îi aștepta cu motoarele pornite. Doi oameni urcaseră deja în aparat: Emil Bobu și Manea Mănescu.

Zborul a durat 12 minute. La capătul lor, cei pe care Cartianu îi numește „Genialul” și „Ilustra” nu mai erau la sediul CC al PCR, ci la palatul de la Snagov.

Sentimentul de siguranță nu i-a urmat însă nici în reședința de protocol. La Snagov, Ceaușescu a încercat zadarnic să ia legătura prin «firul scurt» cu județele din țară, căutând o armată fidelă. Tot aici, din lipsă de spațiu pentru etapa următoare a zborului, Emil Bobu și Manea Mănescu au fost lăsați în urmă. Dictatorul visa încă să ajungă într-un centru de comandă militar de unde să organizeze rezistența.

Ținta Pitești: alarma de pe radar și coborârea forțată în câmp

De la Snagov, elicopterul Dauphin decolează spre Pitești. Nu va ajunge acolo.

În apropierea aeroportului de la Boteni, pilotul Vasile Maluțan a recurs la o stratagemă decisivă: a simulat detecția pe radar și i-a comunicat lui Ceaușescu că aparatul a fost reperat de radiolocație și riscă să fie doborât în orice clipă. Panicat, dictatorul i-a ordonat să aterizeze imediat pe șosea. Elicopterul a coborât pe marginea drumului național, lângă localitatea Sălcuța (Titu).

Lăsați în câmp, Ceaușeștii și gărzile lor de corp au început să facă semn cu mâna mașinilor din trafic, la fel ca niște autostopisti oarecare. Au oprit foarte multe mașini, unii dintre șoferi trăgând pe dreapta din simplă curiozitate. În jurul orei 15:00 se aflau lângă municipiul Târgoviște, la 80 km nord de București.

„Organizez rezistența la Târgoviște”

Prima Dacie oprită de ofițerii de securitate a fost una roșie, cu numărul 4-B-2646, la volanul căreia se afla doctorul Nicolae Decă. Pasagerului neașteptat i-a explicat scurt situația: „A fost lovitură de stat, organizez rezistenţa la Târgovişte”.

Ajuns în comuna Văcărești, medicul a invocat probleme tehnice la mașină.

De la ora 14:15, drumul continuă cu un alt vehicul și un alt om găsit pe șosea: Nicolae Petrișor, proprietarul unei Dacii negre cu numărul 4DB-3005. În mașină urcă soții Ceaușescu și unul dintre ofițerii de Securitate.

Prima oprire a fost la Combinatul de Oțeluri Speciale din Târgoviște (COST). Alegerea nu era întâmplătoare: Ceaușescu trăia cu iluzia că muncitorii din marile platforme industriale îi erau devotați orbește și că se vor înarma pentru a-l apăra. Realitatea a fost un șoc brutal: recunoscut de oțelari la poarta fabricii, dictatorul a fost întâmpinat cu un cor de fluierături și pietre aruncate spre mașină, șoferul fiind forțat să accelereze în trombă. A doua oprire, trecut de ora 15:00, Centrul pentru Protecția Plantelor, aflat la 5 km de oraș. Acolo, la ora 15:30, îi preiau miliţienii: Ion Enache, sergentul major Constantin Paisie și șoferul plutonier Andrei Osman.

Direcția stabilită era sediul miliției din oraș. Între timp, clădirea fusese ocupată de revoluționari. Grupul întoarce și fuge cu o mașină „radar” spre localitatea Răţoaia.

Pădurea, întunericul și sediul Miliției Județene

Au rămas ascunși în liziera unei păduri de lângă localitatea Rățoaia până la lăsarea întunericului. Înghesuiți pe bancheta din spate a Daciei, în frig și beznă, soții Ceaușescu au așteptat deznodați ore în șir, păziți de milițieni derutați. Abia la ora 17:50 mașina s-a întors la sediul Miliției Județene — clădirea din care fugiseră în grabă cu doar câteva ore mai devreme.

Acolo se închide fuga. Soții Ceaușescu au fost arestați și percheziționați de revoluționarii conduși de Ilie Știrbescu.

25 decembrie, ora 13:20

Procesul a durat aproximativ 80 de minute: a început pe 25 decembrie, la ora 13:20, și s-a încheiat în jurul orei 14:40, în cazarma din Târgoviște — UM 01417.

În aceeași zi se termină și războiul de stradă purtat cu inamici a căror identitate rămâne și astăzi, cel puțin în parte, necunoscută. Prinși la Târgoviște, Nicolae și Elena Ceaușescu au fost executați în urma unui proces sumar, judecat de un tribunal militar pe care cuplul nu l-a recunoscut.

Traseul spre Târgoviște nu a fost rezultatul unui calcul strategic, ci produsul unui șir de trădări, panică și improvizație. Ordinul inițial fusese Pitești; stratagema pilotului lângă Boteni a transformat zborul într-un autostop pe asfalt, iar Târgoviștea a apărut pe buzele dictatorului abia în Dacia doctorului Decă — un miraj al unei rezistențe muncitorești care se evaporase deja. Trei zile mai târziu, Târgoviște nu mai însemna punctul de plecare al unei iluzorii recuceriri a puterii, ci locul consemnat pe actul de deces al omului care condusese România timp de aproape un sfert de secol.

Merită să știe și alții asta?

Votează dacă ți-a plăcut articolul.

DA NU