În după-amiaza de 22 decembrie 1989, pe șoseaua dintre Titu și Târgoviște, un medic navetist aflat la volanul unei Dacii roșii a fost tras pe dreapta pe neașteptate. Pe bancheta din spate a mașinii lui urcau Nicolae și Elena Ceaușescu, abandonați în câmp deschis după ce aparatul prezidențial atinsese solul printre mașinile de pe drumul național.
Din dimineața de 21 decembrie, Nicolae Ceaușescu a refuzat să mai deschidă notele informative transmise de Securitate, Ministerul de Externe sau structurile din teritoriu.
Pe 2 februarie 1979, un raport strict secret pleca spre Washington. CIA raporta căderea bruscă a unui om-cheie din statul român. Nu greșise cu nimic. Nu trădase. Și tocmai acesta era detaliul care schimba totul.
Au fost doar trei cuvinte. Notate scurt, într-o agendă banală de lucru, într-o zi de duminică. Însă acele cuvinte au declanșat ireversibil evenimentele pe care credeam că le cunoaștem.
Dacă ai vrea să controlezi o țară întreagă, care ar fi prima funcție pe care ai viza-o? Cei mai mulți ar alege, instinctiv, fotoliul suprem. Însă adevărații arhitecți ai sistemelor știu că acel fotoliu este o vulnerabilitate, dacă nu deții și „ușa din spate”.
