Un document publicat din arhiva Securității confirmă ordinul direct de reprimare dat de Nicolae Ceaușescu în timpul Revoluției din 1989. Pe o pagină dintr-o agendă de lucru, datată 17 decembrie 1989, a fost consemnat fără eufemisme ordinul: «Se lichidează radical!».

Agenda îi aparținea generalului-maior Ștefan Alexie, secretar de stat și membru al conducerii Departamentului Securității Statului. Pagina a fost făcută publică de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). În aceeași zi, la Timișoara, a început represiunea sângeroasă împotriva manifestanților.
Cine a dat ordinul de tragere la Timișoara? Ce dovedește documentul CNSAS
Pentru istorici și public, înscrisul clarifică definitiv cine a dat ordinul de tragere la Timișoara și demontează mitul acțiunilor izolate. Documentul aduce o nouă probă directă privind ordinele date de Nicolae Ceaușescu în timpul Revoluției din Decembrie 1989. Nu este o notă ambiguă, nici o formulare care să permită două lecturi. Este un ordin explicit de deschidere a focului împotriva civililor, consemnat într-o agendă de lucru a conducerii Securității.
Nota, datată 17 decembrie 1989, consemnează fără echivoc ordinul.

Traseul ordinului: de la CPEx la stradă
Potrivit CNSAS, ordinul a fost transmis de șeful Securității, generalul Iulian Vlad, după o ședință a Comitetului Politic Executiv (CPEx). Aparținea direct lui Nicolae Ceaușescu și era adresat tuturor structurilor aparatului represiv.
Lanțul este scurt și verificabil: ședința CPEx, ordinul lui Ceaușescu, transmiterea prin generalul Vlad, executarea de către întregul aparat. La capătul lui, Timișoara.
Cinismul aparatului de stat a mers până la nivelul simbolisticii. Transmiterea ordinului «Se lichidează radical!» a coincis cu transmiterea pe unități a indicativului militar «Radu cel Frumos» — numele de cod stabilit de regim pentru starea de alarmă de luptă parțială, semnalul care a scos la propriu tancurile cu muniție de război pe străzile Timișoarei.
Celelalte însemnări din agendă
În agendă apar și alte instrucțiuni operative scrise de mână. Acestea întăresc caracterul criminal al ordinului:
- „nu se cruță nimic”
- „fără avertisment”
Două formulări scurte. Împreună, o instrucțiune care elimină orice prag între mulțime și armă.
Fișa documentului
- Tipul: pagină din agenda de lucru a conducerii Securității
- Proprietarul agendei: general-maior Ștefan Alexie, secretar de stat, membru al conducerii Departamentului Securității Statului
- Data notei: 17 decembrie 1989
- Ordinul consemnat: „Se lichidează radical!”
- Alte instrucțiuni operative, scrise de mână: „nu se cruță nimic”, „fără avertisment”
- Transmis de: generalul Iulian Vlad, șeful Securității
- Cadrul: după o ședință a Comitetului Politic Executiv (CPEx)
- Originea ordinului: Nicolae Ceaușescu, direct
În aceeași zi de 17 decembrie, exasperat că forțele de ordine fuseseră inițial prea blânde, Nicolae Ceaușescu a convocat o teleconferință în care și-a amenințat generalii cu plutonul de execuție, urlând la ei: «Să fi tras la picioare, să cadă… Cine v-a dat ordin să nu trageți?». Agenda generalului Alexie este traducerea în scris a acestei crize de furie letală. - Destinatar: toate structurile aparatului represiv
- Instituția care l-a publicat: CNSAS
CNSAS: responsabilitatea a aparținut întregului aparat represiv
În comunicarea sa, CNSAS subliniază că documentul nu lasă loc de interpretări. El contrazice tentativele repetate de rescriere sau relativizare a responsabilităților pentru crimele comise în Decembrie 1989.
Instituția insistă pe un punct pe care înscrisul îl susține fără nevoia vreunei glose: represiunea nu a fost acțiunea unor persoane izolate. Potrivit Consiliului, întregul aparat de forță al statului comunist a fost implicat:
- Partidul Comunist Român
- Ministerul Apărării Naționale
- Ministerul de Interne
- Departamentul Securității Statului
„Arhiva Securității păstrează documente care nu pot fi contestate”, transmite CNSAS.
Avertisment împotriva relativizării crimelor regimului comunist
Aici intervine miza care depășește arhiva. CNSAS avertizează că, la 36 de ani de la Revoluție, memoria publică este tot mai afectată de dezinformare, teorii conspiraționiste și narațiuni nostalgice care încearcă să minimalizeze rolul conducerii comuniste.
Publicarea documentului are loc într-un context în care Nicolae Ceaușescu este prezentat de unii drept „cel mai bun conducător al României”, iar crimele regimului comunist sunt tot mai des minimalizate sau justificate. CNSAS avertizează că astfel de interpretări contribuie la construirea unei „minciuni colective”, în care responsabilitățile sunt diluate, iar vinovățiile ascunse.
Este exact tipul de poveste comodă pe care o pagină de agendă o strică.
Ce au însemnat cele trei cuvinte
Aplicarea instrucțiunii a fost dusă la extrem. Cuvântul «radical» nu s-a limitat la deschiderea focului. Doar 24 de ore mai târziu, ca o consecință directă a acestei strategii de anihilare, Securitatea punea în mișcare faimoasa Operațiune «Trandafirul», prin care 43 de cadavre ale manifestanților uciși la Timișoara au fost furate de la morgă și duse la București pentru a fi incinerate în secret, în încercarea disperată de a șterge urmele măcelului.
Însemnarea din 17 decembrie 1989 nu are valoare literară. Are valoare de probă. Cele trei cuvinte notate în agenda unui general nu au rămas o formulă administrativă: câteva ore mai târziu, la Timișoara, ele au însemnat deschiderea focului împotriva unor oameni neînarmați.
„Pe 17 decembrie 1989, la Timișoara, a început măcelul. Au participat toți, nu doar «unii», iar alții nu”, aceasta este concluzia CNSAS, care reafirmă caracterul criminal al ordinelor date de conducerea comunistă în timpul Revoluției.
Ziua de 17 decembrie 1989 a marcat momentul critic în care forțele de represiune au folosit pentru prima dată muniție de război pe străzile din Timișoara, provocând zeci de morți și sute de răniți înainte de extinderea Revoluției la nivel național.
Dincolo de mituri sau curente revizioniste, ordinul lui Ceaușescu din 17 decembrie 1989 rămâne proba materială incontestabilă a represiunii armate de stat. Restul este arhivă. Iar arhiva, spre deosebire de memorie, nu se lasă rescrisă.


