În august 2026, o serie de furtuni de iarnă a măturat nordul Chile și a lăsat un strat neobișnuit de zăpadă în zone din Deșertul Atacama. Ninsorile într-o regiune renumită pentru ariditatea sa nu sunt un fenomen fără precedent — evenimente similare au avut loc în 2025 și în 2011. Una dintre furtunile din august s-a remarcat însă prin amploare: s-a întins de la Anzi, peste deșert, până la coasta Pacificului.
Senzorul OLI (Operational Land Imager), aflat la bordul sateliților Landsat 8 și Landsat 9 ai NASA și USGS, a documentat schimbarea dramatică în imagini captate pe 6 august și pe 14 august 2026 — respectiv înainte și după o perioadă de vreme extremă.
Imaginile oferă o privire detaliată asupra platoului Chajnantor, din complexul vulcanic Altiplano-Puna. Această zonă de mare altitudine găzduiește Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA), unul dintre cele mai puternice radiotelescoape din lume. Pe măsură ce zăpada abundentă și vânturile puternice traversau zona, ALMA și-a suspendat operațiunile și și-a pus antenele într-un mod protector de supraviețuire.
Condițiile au devenit și mai neobișnuite spre sfârșitul lunii. O a doua furtună a acoperit cu zăpadă proaspătă o zonă mult mai extinsă din nordul Chile. Într-o imagine din 19 august, realizată de MODIS (spectroradiometru de imagistică cu rezoluție moderată) de la bordul satelitului Terra al NASA, zăpada se întinde spre vest de la Anzi, traversează inima hiperaridă a Atacamei și se apropie de coasta Pacificului, la sud de orașul-port chilian Antofagasta. În aceeași regiune de coastă se află și alte câteva observatoare astronomice importante, iar unele dintre ele și-au suspendat la rândul lor activitatea cât a durat trecerea furtunii.
O configurație atmosferică neobișnuită
Mare parte din precipitațiile de iarnă care ajung în această parte a Chile sunt asociate cu depresiunile izolate — sisteme de joasă presiune care se separă de curentul jet și care se pot deplasa uneori spre nordul țării. Pe scurt, este un sistem de vreme instabilă care se desprinde de circulația atmosferică principală și poate aduce precipitații în regiuni care sunt de obicei foarte uscate. René Garreaud, cercetător în științele atmosferei la Universitatea din Chile, a spus că acest tip de sistem a fost răspunzător de ninsoarea semnificativă din 2025.
O depresiune izolată a stat și la baza furtunii de la sfârșitul lunii august 2026, dar evenimentul s-a dezvoltat în circumstanțe mai neobișnuite. Sistemul s-a desprins dintr-o depresiune excepțional de mare — o regiune alungită, cu presiune atmosferică relativ scăzută, care se întindea pe o porțiune uriașă a emisferei sudice, de la vârful sudic al Americii de Sud până în zonele subtropicale. Cu alte cuvinte, atmosfera era configurată într-un mod care favoriza deplasarea sistemelor de vreme mult mai la nord decât în mod obișnuit.
Combinat cu umiditatea abundentă de lângă coastă, acest model meteorologic perturbat a generat precipitații pe o suprafață excepțional de vastă. A plouat și a nins în larg, de-a lungul litoralului, prin centrul deșertului Atacama și peste Anzi. Garreaud a afirmat că totalul precipitațiilor a atins niveluri „rare în această regiune, altfel extrem de aridă”.
Ploile torențiale au adus inundații și curgeri de noroi
Nu toate precipitațiile au căzut sub formă de zăpadă. Pe porțiuni ale coastei nordice a Chile, ele au căzut ca ploi torențiale. La Taltal s-au acumulat aproape 40 de milimetri în 3 zile — potrivit lui Garreaud, aproximativ de 10 ori precipitația medie anuală a orașului.
„Vedem astfel de evenimente doar de câteva ori, dacă se întâmplă, pe deceniu.”, a afirmat Garreaud.
Precipitațiile intense au avut consecințe grave. Curgerile de noroi și inundațiile fulgerătoare au lovit zone din nordul Chile și au provocat perturbări și pagube pe scară largă. Serviciul Național de Prevenire și Răspuns la Dezastre (SENAPRED) a raportat că mii de persoane au fost afectate, iar sute de locuințe au suferit pagube majore.
El Niño, contextul unei ierni neobișnuit de ploioase
Garreaud a indicat intensificarea fenomenului El Niño drept context important pentru iarna neobișnuit de ploioasă care se desfășoară în nordul și centrul Chile. Furtunile din august nu au fost primele evenimente majore ale sezonului: un eveniment major din iulie a avut, de asemenea, un impact semnificativ în regiunea chiliană Norte Chico.
În timpul fenomenului El Niño, anticiclonul subtropical din Pacific — cel care contribuie de obicei la menținerea condițiilor uscate în regiune — se slăbește. În același timp, crește probabilitatea ca deasupra Pacificului de Sud, în apropierea extremității sudice a continentului, să se formeze un anticiclon de blocare. Pe scurt, aceste schimbări pot modifica traseul obișnuit al furtunilor și le pot permite să ajungă mai la nord. Împreună, aceste schimbări atmosferice apropie de ecuator traiectoria furtunilor din emisfera sudică și le înlesnesc sistemelor meteorologice puternice ajungerea în zone din Chile care sunt, de obicei, extrem de uscate.
Ce s-a mai descoperit în Natură & Geografie?
Tigrul tasmanian a fost vânat de fermieri până la dispariție, fiind considerat un prădător feroce. Știința sugerează altceva
Ipoteza Gaia: Pământul s-ar putea autoregla ca un organism viu — dar nu neapărat în favoarea noastră
Stânca Foametei a reapărut la Budapesta, semn al secetei severe de pe Dunăre
Ce a provocat inundațiile fulgerătoare din Nepal? Și de ce experții se tem că o a doua inundație este „iminentă”?
