Rechinii populează Pământul de mai mult timp decât copacii. Au apărut acum aproximativ 450 de milioane de ani, într-o lume practic de nerecunoscut față de cea de astăzi, iar dovezile acestei longevități extreme se găsesc foarte rar. O astfel de dovadă au găsit-o recent paleontologii, în zonele aride și pustii din Egipt.
14 dinți fosili pe platoul Abu-Tartur
Descoperirea provine de pe platoul Abu-Tartur, din deșertul aflat în sud-vestul Egiptului — o regiune slab populată, la aproximativ 650 de kilometri sud-vest de Cairo. Mai precis, dinții provin din paturile fosfatice ale Formațiunii Duwi, atribuite Campanianului târziu. Cu vârste cuprinse între 100,5 și 66 de milioane de ani, o echipă de cercetători condusă de Tarek Yassin, de la Universitatea din Cairo, a recuperat o adevărată comoară de dinți de rechin preistorici.
Colecția de 14 dinți cuprindea cel puțin 5 specii de rechini dispărute, dintre care două nu fuseseră identificate până acum în Egipt, printre care Cretalamna cf. C. maroccana, Scapanorhynchus cf. S. raphiodon, Serratolamna cf. S. serrata, Squalicorax bassanii și Squalicorax pristodontus.
Scapanorhynchus cf. raphiodon se remarcă prin faptul că ar putea fi prima dovadă cunoscută a prezenței acestui rechin în Africa. Este, în același timp, semnificativ mai tânăr decât celelalte fosile, așa că ar putea fi cel mai tânăr exemplar al speciei descoperit până în prezent. Autorii precizează însă că această atribuire necesită mai multe exemplare și viitoare revizuiri taxonomice pentru a putea fi confirmată cu mai multă siguranță.
„Ceea ce face această descoperire deosebit de importantă este faptul că ne oferă o imagine a unui ecosistem marin mult mai divers decât cel despre care știam că a existat în această parte a Africii de Nord”, a declarat Tarek Yassin, autorul principal al studiului, de la Departamentul de Geologie al Universității din Cairo.
Echipa mai găsise anterior, în aceeași zonă, dinți fosilizați aparținând a două tipuri de rechini-macrou.
„Prezența a 7 specii de rechini în aceeași locație, inclusiv specii care nu au mai fost înregistrate până acum în Egipt și una semnalată pentru prima dată în Africa, adaugă noi dovezi importante despre biodiversitatea marină din Cretacicul târziu.”, a mai spus Tarek Yassin. Totuși, stratul fosfatic reprezintă o acumulare condensată în timp, astfel că fosilele pot reuni organisme din momente și nișe ecologice diferite, nu o singură comunitate surprinsă în același moment.
Deșertul de astăzi a fost cândva o mare tropicală
Desigur, acești rechini nu erau locuitori ai deșertului. Astăzi, zona este un deșert vast, presărat cu câte o oază izolată și cu ruine construite de om. Între 250 de milioane și 35 de milioane de ani în urmă însă, o mare parte din teritoriul actual al Egiptului era acoperită de un ocean preistoric.
Și trebuie să fi fost o mare pe cinste. Diversitatea impresionantă a rechinilor descoperiți pe platoul Abu-Tartur sugerează un ecosistem marin plin de viață: pești mici și nevertebrate la baza lanțului trofic, prădători de talie medie precum Squalicorax și Cretalamna la mijloc, iar în vârf prădători precum Cretoxyrhina.
Cu o lungime de 7-8 metri și o greutate de aproximativ 5.000 de kilograme, Cretoxyrhina era unul dintre cei mai mari rechini ai vremii — mai mare decât rechinii albi de astăzi, care ating o lungime maximă de aproximativ 6 metri.
Această bogăție s-a datorat probabil poziției privilegiate a mării, la marginea exterioară a platformei continentale și în partea superioară a pantei care duce spre ape mai adânci. Aici, apele puteau fi alimentate constant cu nutrienți din adâncurile oceanului, favorizând un ecosistem în plină expansiune și bogat în biodiversitate.
O dovadă suplimentară a abundenței vine din geologia locală: prezența fosfatului, care indică în general un mediu bogat în nutrienți și o productivitate marină sănătoasă.
„Pentru mine, cel mai interesant aspect este faptul că încă mai sunt atât de multe lucruri pe care nu le știm despre această regiune. Această descoperire este probabil doar o piesă dintr-o poveste mult mai amplă, iar noi sperăm să continuăm explorarea zonei și să descoperim și mai multe despre ea”, a declarat Yassin.
Dinții rezistă acolo unde scheletul de cartilaj dispare
Dinții de rechin se pot păstra remarcabil de bine timp de zeci de milioane de ani, datorită proceselor geologice care îi mineralizează după îngropare. E un noroc pentru paleontologi: întregul schelet al unui rechin este alcătuit din cartilaj moale, care se descompune rapid odată expus mediului marin.
Cel mai clar exemplu este Megalodon, rechinul dispărut cunoscut pentru dimensiunile sale uriașe, care ar fi putut atinge o lungime de până la 20 de metri. Oamenii de știință nu au recuperat niciodată un schelet complet, dar existența lui impunătoare este cunoscută datorită dinților fosilizați de mărimea unei palme și a câtorva vertebre.
Imagine furnizată de NOAA Ocean Exploration, Expediția ROV din 2026 în Insulele Cook
Datorită acestei durabilități, dinții de rechin sunt frecvenți în registrul fosilifer și apar adesea în cele mai neașteptate locuri, de la Marele Canion până la cavernele subterane din Kentucky.
Mai la nord, sute de schelete de balene
Dinții de rechin nu sunt totuși singurele vestigii ale vieții marine preistorice care au supraviețuit. Mai la nord, în Egipt, mai aproape de Cairo și de coasta Mării Mediterane, se află un sit numit Wādī al-Ḥītān — Valea Balenelor —, care adăpostește sute și sute de schelete de balene. Situl este atât de cuprinzător încât permite urmărirea evoluției balenelor din momentul în care s-au întors pentru prima dată în mare și au devenit din ce în ce mai adaptate la viața în valuri.
Ce s-a mai descoperit în Natură & Geografie?
De ce Strâmtoarea Ormuz este o minune geologică ce ascunde uriașe zăcăminte de petrol
Nu adâncimea ține insectele departe de apele oceanelor: o larvă de muscă coboară zilnic sub 200 de metri
În 1638, Galileo Galilei a demonstrat că oamenii uriași nu pot exista — sau cel puțin nu fără a fi cu adevărat monstruoși
Până în 2100, două treimi din populația lumii ar putea avea prea puțină apă sau apă de proastă calitate
