Uită de tăițeii instant. În viitor, cina ar putea fi un cotlet de pui crescut din celule, direct pe blatul din bucătăria ta, într-un dispozitiv special. Cel puțin, acesta este visul proiectului Shojinmeat, un experiment fascinant la intersecția dintre artă și știință, cu sediul în Tokyo.
În spatele acestei idei se află Yuki Hanyu, un om de știință cu experiență în chimie și nanotehnologie, care este obsedat de carnea de laborator încă din copilărie.
„Mereu m-a interesat «știința visurilor». Mă gândeam deja la carnea cultivată când aveam vreo 8 ani, citind manga science fiction. Mă gândeam: «În viitor, vreau să construiesc nave spațiale sau să produc carne cultivată» – genul acesta de idei nebunești!”, a declarat Hanyu pentru New Harvest în anul 2017.
Hanyu este, de asemenea, CEO-ul IntegriCulture, un spin-off care dezvoltă dispozitive accesibile ce ar putea, într-o zi, să permită oricui să-și cultive carnea acasă.
De la vis SF la carne crescută în bucătăria ta
Numele proiectului, Shojinmeat, face trimitere la shojin ryori – bucătăria tradițională a călugărilor budiști din Japonia, care evită carnea și produsele de origine animală. Proiectul Shojinmeat duce această filozofie mai departe, aducând esența cărnii pe masă fără a face rău animalelor sau mediului, printr-o combinație de tradiție și tehnologie de vârf.
Această punte între filozofia budistă a non-violenței și biotehnologia de avangardă este, poate, cea mai mare provocare a proiectului. În timp ce tehnologia răspunde la întrebarea „cum?”, tradiția shojin ryori răspunde la „de ce?”. Rămâne de văzut dacă publicul modern, prins între fascinația pentru inovație și neîncrederea în necunoscut, va reuși să împace aceste două lumi.
Carnea de laborator este, tehnic vorbind, carne reală, crescută din celule animale într-un mediu controlat. Totul pornește de la o mică mostră de celule stem care se multiplică într-un bioreactor, formând în cele din urmă țesut muscular și grăsime, similar cu cele naturale.
De obicei, acest proces necesită rezervoare industriale și echipamente sofisticate. Însă IntegriCulture a creat o versiune compactă, ideală pentru uz casnic. Sistemul lor necesită doar câteva substanțe chimice, recipiente de sticlă și un mic bioreactor, de dimensiunea unei friteuze cu aer cald.
„Am reușit să stabilim o versiune complet DIY a protocoalelor de cultivare a celulelor animale. Când celulele potrivite sunt plasate în mediul de cultură potrivit, în condiții adecvate, pentru o perioadă susținută de timp, celulele proliferează.”, a explicat Hanyu recent pentru BBC Science Focus.
Mai mult, Hanyu susține că majoritatea componentelor pot fi cumpărate de la supermarket sau online, pentru un cost total de aproximativ 60.000 de yeni (circa 400 de dolari). Site-ul Shojinmeat oferă chiar și un ghid gratuit, pas cu pas, transformând visul SF al fondatorului într-o invitație directă pentru oricine este curios să participe la crearea viitorului alimentar, direct din propria casă.
Metoda funcționează cel mai bine cu puiul, deși echipa a reușit să creeze carne de laborator din 30 de tipuri de celule diferite, de la o varietate de animale, folosind metode la scară mai mare.
Este carnea cultivată o soluție reală sau doar un experiment?
Întrebarea rămâne: vor fi oamenii dispuși să mănânce așa ceva? Un sondaj din 2024 a arătat că 33% dintre americani nu ar fi dispuși nici măcar să guste puiul cultivat, ceea ce subliniază neîncrederea multor consumatori față de alimentele nefamiliare.
Pe lângă gust și factorul „scârbos”, există și îngrijorări legate de mediu. Anumite studii sugerează că producția la scară largă de carne de laborator ar putea genera de la patru până la 25 de ori mai multe emisii de gaze cu efect de seră decât industria globală a cărnii de vită.
Indiferent dacă viitorul va include fripturi crescute acasă sau alte inovații alimentare, un lucru este cert: modelul alimentar actual se află la o răscruce. Proiectul Shojinmeat, cu toate promisiunile și controversele sale, nu este doar o curiozitate tehnologică, ci un studiu de caz esențial despre limitele acceptării umane, impactul real asupra mediului și căutarea unei sustenabilități autentice.
