Al doilea James Bond: David Niven. A fost sublocotenent, scriitor și actor de Oscar

David Niven, deși a fost prima alegere a scriitorului Ian Fleming pentru a-l interpreta pe James Bond în primul film al seriei, „Dr. No.”, a pierdut rolul în favoarea lui Sean Connery, care a devenit sinonim cu personajul. Producătorii Albert R. Broccoli și Harry Saltzman au optat pentru Connery datorită aspectului său fizic, sex-appeal-ului și capacității de a da viață unui Bond mai dur, care se alinia mai bine cu viziunea lor asupra personajului în acel moment.

David Niven, al doilea James Bond

Cu toate acestea, David Niven nu a fost complet exclus din universul Bond. În 1965, producătorul Charles Feldman l-a ales să-l interpreteze pe Sir James Bond în versiunea parodică a filmului „Casino Royale”, devenind astfel al doilea actor care l-a portretizat pe celebrul agent 007.

Interpretarea lui Niven a fost unică și neconvențională, dar acest lucru poate fi spus despre fiecare actor care a adus propria sa amprentă asupra personajului. La 56 de ani, când l-a jucat pe Bond, Niven a prezentat un 007 mai matur și contemplativ, un bărbat cu un trecut distins, inclusiv o Cruce Victoria câștigată în timpul Asediului Mafeking.

Personajul său era, de asemenea, mai excentric: avea o fiică cu faimoasa spioană Mata Hari, își etala talentul muzical interpretând la pian piese de Claude Debussy, consuma jeleu regal și conducea un Bentley de epocă. Această versiune a lui Bond, îndepărtată de imaginea tradițională a personajului, era mai rafinată și totodată mai bizară.^[sursa]

David Niven: viaţa personală

David Niven s-a născut la 1 martie 1910 la Londra și și-a început cariera ca actor de teatru înainte de a se muta pe marele și micul ecran.

Niven provenea dintr-o familie cu tradiții militare și a îmbrățișat la rândul său această direcție. După absolvirea Academiei Militare Sandhurst, a ajuns la Hollywood la mijlocul anilor 1930. Inițial a avut roluri minore, dar în curând a atras atenția cu interpretările sale din filme precum „The Dawn Patrol” (1938) și „Wuthering Heights” (1939), care l-au consacrat ca un actor popular și de încredere, specializat de obicei în comedii ușoare.

Niven a servit ca ofițer în unitatea de comando a armatei britanice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar după război a revenit la film. De fapt, după ce Marea Britanie a declarat război în 1939, Niven a fost unul dintre primii actori britanici care s-a întors în țară pentru a se înrola.

Deși Niven era cunoscut ca un bun povestitor, a păstrat tăcerea cu privire la experiențele sale de război. Singurul lucru pe care l-a dezvăluit a fost: „Vă voi spune un singur lucru despre război, prima și ultima mea poveste. Am fost rugat de niște prieteni americani să găsesc mormântul fiului lor lângă Bastogne. L-am găsit, dar era printre alte 27.000 de morminte. În acel moment, mi-am spus: Niven, aici sunt 27.000 de motive pentru care ar trebui să-ți ții gura închisă după război”.

În anul 1958, David Niven a câștigat un premiu Oscar pentru rolul său din „Separate Tables” (1958). Alte filme notabile în care a jucat includ „The Moon Is Blue” (1953), „Around the World in 80 Days” (1956), „The Guns of Navarone” (1961), „The Pink Panther” (1963) și „Death on the Nile” (1978).

Pe lângă activitatea sa din teatru și aparițiile în câteva seriale de televiziune, Niven a publicat și un roman, „Go Slowly, Come Back Quickly” (1981), și două cărți autobiografice: „The Moon’s a Balloon” (1971) și „Bring on the Empty Horses” (1975).

Niven a continuat să fie activ în cinematografie până în anul morții sale, în ciuda faptului că starea sa de sănătate era deteriorată din cauza sclerozei laterale amiotrofice (ALS), cunoscută și sub numele de boala Lou Gehrig. Ultimul său film a fost „Blestemul Panterei Roz” (1983). Actorul a murit în data de 29 iulie 1983, la Château-d’Oex, în Elveția, la vârsta de 73 de ani.^[sursa]

A fost căsătorit cu actrița Primula Rollo din 1940 până în 1946, când aceasta a murit tragic în timpul unei cine la casa colegului său, actorul Tyrone Power. După cină, invitații s-au jucat de-a v-ați ascunselea, iar Primula, deschizând o ușă care părea a fi de dulap, a căzut pe scările de la subsol și s-a lovit fatal de podeaua de beton.

Între anii 1948 și 1983, David Niven a fost căsătorit cu modelul și actrița elvețiană Hjördis Genberg. Actorul a avut patru copii, câte doi cu fiecare dintre soțiile sale.

David Niven a apărut în opt filme nominalizate la categoria cel mai bun film: „Cleopatra” (1934), „Mutiny on the Bounty” (1935), „Dodsworth” (1936), „Wuthering Heights” (1939), „The Bishop’s Wife” (1947), „Around the World in 80 Days” (1956), „Separate Tables” (1958) și „The Guns of Navarone” (1961). Dintre acestea, „Mutiny on the Bounty” (1935) și „Around the World in 80 Days” (1956) au câștigat premiul. De asemenea, a apărut în patru filme incluse în Registrul Național de Film de către Biblioteca Congresului pentru semnificația lor culturală, istorică sau estetică: „Dodsworth” (1936), „The Prisoner of Zenda” (1937), „Wuthering Heights” (1939) și „The Pink Panther” (1963).