Visul alchimiștilor de a transforma plumbul în aur a fost mereu considerat o fantezie, o obsesie a unei epoci pre-științifice. Și totuși, în cele mai avansate laboratoare din lume, fizicienii de la CERN realizează astăzi, în mod curent, exact acest lucru. Ceea ce a fost cândva un vis de bogăție a devenit un produs secundar al științei moderne, rescriind povestea celei mai vechi ambiții tehnologice a omenirii.
De la spirit la bogăție: obsesia de secole pentru aur
Totul a început în Grecia antică, cu figuri precum Zosimos din Panopolis. Pentru el, transformarea metalelor inferioare în aur nu era doar o rețetă chimică, ci o metaforă a purificării sufletului. Când ideea a explodat în Europa medievală, scopul a devenit mult mai pragmatic: bogăția instantanee.
Alchimiștii operau pe baza unei teorii elegante. Ei credeau că toate metalele sunt, de fapt, stadii diferite de „maturitate”.
„Metalele comune erau considerate stadii impure și, în cele din urmă, se maturizau până la cea mai pură formă, care era aurul. Singura problemă era că acest proces ar fi durat foarte mult timp pe Pământ,” explică Umberto Veronesi, arheolog la Universitatea NOVA din Lisabona.
Piatra Filosofală era menită să fie catalizatorul, acceleratorul cosmic care ar fi grăbit acest proces natural. Oricât de naiv ar suna azi, teoria era perfect logică pentru cunoștințele vremii. Nimeni nu se îndoia serios că este posibil.
Revoluția științifică: când protonii au înlocuit piatra filosofală
Apariția chimiei și fizicii moderne în secolele XVII-XVIII a spulberat treptat aceste idei. S-a descoperit că un element nu este definit de un amestec de „sulf și mercur”, ci de ceva mult mai fundamental: numărul de protoni din nucleul atomului său.
- Aur (Au): Are exact 79 de protoni.
- Plumb (Pb): Are 82 de protoni.
- Mercur (Hg): Are 80 de protoni.
Dintr-o dată, problema s-a schimbat radical. Pentru a transforma un metal în altul, nu trebuia să-l „purifici”, ci să-i modifici nucleul atomic – o fortăreață legată de cea mai puternică forță din Univers. Visul părea, de data aceasta, cu adevărat mort și îngropat.
Momentul „Evrika”: cum se transformă plumbul în aur în laborator
Și totuși, în secolul XX, fizica nucleară a făcut exact acest lucru. Folosind acceleratoare de particule, mașinării gigantice care propulsează atomi la viteze amețitoare, oamenii de știință au dobândit puterea de a „ciocni” nucleele și de a le rearanja.
Prima transmutare reușită a fost raportată în 1941, la Harvard. Oamenii de știință au bombardat atomi de mercur (80 de protoni) cu particule de mare viteză, reușind să smulgă un proton din nucleu și să obțină, pentru o fracțiune de secundă, izotopi radioactivi de aur (79 de protoni).
Patruzeci de ani mai târziu, Glenn Seaborg, laureat al Premiului Nobel, a repetat isprava la Laboratorul Național Lawrence Berkeley, transformând atomi de bismut în aur. Visul alchimic nu mai era un vis. Devenise un fapt experimental.
Alchimia la viteza luminii: experimentele de la CERN
Astăzi, aceste transformări nu mai sunt evenimente rare. Ele se întâmplă ca un produs secundar în experimentele de la Marele Accelerator de Hadroni (LHC) de la CERN, cel mai puternic accelerator de particule din lume. Acolo, fizicienii studiază coliziuni frontale între ioni de plumb pentru a recrea condițiile de după Big Bang.
Dar uneori, particulele nu se lovesc frontal, ci trec extrem de aproape una de cealaltă. Câmpul electromagnetic generat este atât de intens încât poate smulge protoni din nucleele de plumb. Rezultatul?
„Dacă ai suficientă energie, poți efectua astfel de operații. Când îndepărtezi trei protoni din nucleul plumbului, ai creat un nucleu de aur.” confirmă Alexander Kalweit, fizician care lucrează la LHC, la CERN.
Echipa sa a detectat aproximativ 29 de trilioane de gram de aur produs în acest mod pe parcursul unui experiment de trei ani, conform Live Science.
Visul împlinit, dar profitul anulat: de ce nu vom avea niciodată lingouri de aur din laborator
Așadar, de ce nu suntem înconjurați de aur produs artificial? Răspunsul este unul brutal de simplu: costul.
Construirea și operarea unei facilități precum LHC costă miliarde de dolari. Energia necesară pentru a produce chiar și câțiva atomi de aur este astronomică. Se estimează că experimentele lui Seaborg din anii ’80 au costat de aproximativ un cvadrilion (un milion de miliarde) de ori mai mult decât valoarea aurului produs.
Visul alchimiștilor a fost, în mod ironic, împlinit de știința care l-a discreditat inițial. Am dobândit puterea de a transforma elementele, dar am învățat și că universul păstrează cu sfințenie secretele celor mai prețioase creații ale sale. Putem face aur, dar este un proces atât de scump și ineficient, încât cea mai simplă lopată și un pârâu din munți rămân infinit mai profitabile.
