Am ucis accidental viața pe Marte în 1976? O nouă teorie sugerează că prima noastră întâlnire extraterestră a fost fatală

În timp ce căutarea vieții pe Marte continuă cu o intensitate fără precedent – alimentată de biosemnăturile promițătoare identificate anul trecut de NASA în formațiunea Bright Angel – o ipoteză tulburătoare revine în atenția comunității științifice. Există cercetători care cred că nu mai trebuie să căutăm: am găsit deja viață pe Planeta Roșie acum o jumătate de secol, dar s-ar putea să o fi distrus chiar în momentul descoperirii.

Potrivit unui nou articol publicat în revista Astrobiology, sonda Viking a NASA ar fi detectat semne de viață în anul 1976, însă rezultatele au fost interpretate greșit. Dacă această teorie se confirmă, înseamnă că prima interacțiune a umanității cu o civilizație biologică extraterestră s-a încheiat tragic, printr-o exterminare accidentală cauzată de unul dintre roboții noștri.

Misiunea Viking și „rezultatele imposibile” din 1976

În iulie și septembrie 1976, landerele misiunii Viking au atins suprafața marțiană, oferindu-ne primele imagini de la sol și efectuând o serie de teste biologice ambițioase. Scopul era clar: identificarea urmelor de viață actuală sau antică. Rezultatele, însă, au fost mai degrabă enigmatice decât revelatoare.

Deși majoritatea experimentelor au fost neconcludente, un test specific a detectat urme de compuși organici clorurați. „Chiar dacă primul test efectuat la locul de aterizare Chryse al Viking 1 a fost pozitiv pentru sinteza organică (cu o certitudine de 99,7% în comparație cu proba de control), testele ulterioare nu au furnizat rezultate clare”, explică profesorul Dirk Schulze-Makuch de la Universitatea Tehnică din Berlin, coautor al studiului.

Mai mult, experimentul de schimb de gaze a eliberat oxigen, un fenomen pe care oamenii de știință nu l-au putut explica pe deplin nici până astăzi. La acea vreme, oficialii NASA au respins datele, considerând că substanțele organice erau contaminanți aduși de pe Pământ. Gerald Soffen, directorul proiectului Viking, a tranșat atunci situația: „Fără compuși organici, nu există viață”.

Am ucis accidental viața pe Marte? Experimentul care ar fi „înecat” microbii marțieni

Echipa de cercetători susține că metodologia experimentului Labeled Release a fost fundamental greșită pentru condițiile marțiene. În cadrul testului, solul marțian a fost tratat cu apă ce conținea nutrienți și carbon radioactiv (¹⁴C). Ideea era simplă: dacă există microbi, aceștia vor consuma nutrienții și vor elibera gaz radioactiv.

„O cantitate substanțială de ¹⁴CO₂ marcat radioactiv a fost eliberată din nutrienții marcați cu ¹⁴C într-un experiment conceput pentru a căuta un analog marțian al metabolismului respirator. O eliberare substanțială de dioxigen (O₂) și un schimb de CO₂ au fost observate atunci când solul marțian a fost umidificat, într-un experiment bazat pe premisa că solul care conține microbi activi ar schimba gaze cu atmosfera, indiferent de strategia sa de supraviețuire metabolică”, se arată într-o scrisoare recentă publicată în revista Science, scrisă de echipa din spatele noului studiu ca răspuns la articolul original din anul 1976.

Deși prima injecție a produs gazul așteptat, injecțiile ulterioare nu au mai generat nicio reacție. Schulze-Makuch oferă o explicație bazată pe biologia extremă de pe Pământ, cum ar fi cea din deșertul Atacama: dacă torni prea multă apă peste microorganisme adaptate la ariditate extremă, acestea mor imediat. Practic, am fi putut „îneca” microbii marțieni prin exces de zel experimental.

Ulterior, prezența percloratului – un compus regăsit în combustibilul de rachete, identificat pe Marte de sonda Phoenix în anul 2008 – a oferit o nouă perspectivă. Studiile din anul 2010 au demonstrat că materialele organice sunt distruse atunci când sunt încălzite în prezența percloratului, ceea ce explică de ce instrumentele Viking nu au putut detecta moleculele organice pe care, paradoxal, landerul tocmai le găsise.

Faceți cunoștință cu BARSOOM: Viața care respiră oxigen stocat

Cercetătorii propun un model teoretic pentru această formă de viață, numit ipotetic BARSOOM (Bacterial Autotroph Respiring with Stored Oxygen On Mars) – un omagiu adus numelui dat planetei Marte în romanele lui Edgar Rice Burroughs.

BARSOOM ar reprezenta bacterii autotrofe capabile să supraviețuiască într-o stare semi-latentă, stocând oxigen pentru metabolismul nocturn și fiind gata să fixeze carbonul (prin reacția CO₂ + H₂O + energie → „CH₂O” + O₂) chiar și atunci când apa este disponibilă doar sub formă de vapori. Această strategie de „hibernare” ar fi ideală pentru a supraviețui nopților marțiene înghețate.

„Un organism marțian adaptat ar preabsorbi CO₂, fiind pregătit să creeze molecule organice instantaneu în cazul în care ar întâlni resurse limitate de apă și energie”, scriu autorii în studiu.

Un dialog urgent pentru viitorul explorării marțiene

Deși echipa nu pretinde că a demonstrat cert existența BARSOOM, aceștia subliniază că acest „dialog dialectic” ar fi trebuit să înceapă acum 50 de ani. Miza este acum mult mai mare: misiunile cu echipaj uman sunt la orizont, iar riscul de a contamina planeta sau de a aduce accidental viață marțiană pe Pământ devine o problemă de biosecuritate globală.

„Explorarea viitoare a planetei Marte trebuie să includă acest dialog, care ar trebui să înceapă astăzi”, concluzionează echipa. Pe măsură ce trimitem noi rovere pe Planeta Roșie, rămâne întrebarea: căutăm viața sau încercăm să reparăm greșeala din anul 1976?

Studiul a fost publicat în revista Astrobiology.