Sub continentul arid al Australiei se ascund rezervoare subterane antice, acvifere ce adăpostesc apă care a căzut sub formă de ploaie acum două milioane de ani. Aceste resurse invizibile furnizează 30% din apa consumată în țară, fiind o sursă vitală pentru comunități izolate, orașe mari precum Perth, dar și pentru industrii cheie ca agricultura și mineritul. Într-o națiune unde precipitațiile sunt în declin, înțelegerea și gestionarea durabilă a acestor comori subterane a devenit o misiune de importanță capitală.
Cartografierea adâncurilor invizibile
De peste jumătate de secol, oamenii de știință de la CSIRO, agenția națională de cercetare a Australiei, dezvoltă metode pentru a evalua câtă apă poate fi extrasă în siguranță, fără a periclita ecosistemele delicate care depind de ea. Misiunea lor este de a crea o imagine detaliată a acestor sisteme subterane: compoziția lor geologică, volumul de apă stocat și, crucial, viteza cu care se reîncarcă.
„Găsim apă subterană la adâncimi variate, de la suprafață până la sute sau chiar mii de metri. În funcție de geologia locală, apa poate fi stocată în straturi de nisip, poate curge ca un râu subteran prin calcare carstice sau poate fi captivă între granulele minuscule ale gresiei, așa cum se întâmplă în Marele Bazin Artesian.”, explică cercetătoarea principală Kate Holland.
Pentru a privi sub scoarța terestră, cercetătorii folosesc un arsenal de tehnologii, de la cele simple la cele extrem de sofisticate. De exemplu, cercetătoarea Stacey Priestley a instalat peste 100 de senzori, numiți înregistratoare hidrologice, în peșteri și puțuri miniere pentru a număra fiecare picătură de apă care se infiltrează. Corelând aceste date cu informații geologice și climatice, echipa poate calcula exact cât timp și ce cantitate de precipitații sunt necesare pentru a reumple un acvifer.
La o scară mai largă, oamenii de știință construiesc modele computerizate complexe. „Aceste modele utilizează ecuații complicate pentru a simula mișcarea apei și a carbonului prin sol. Introducem datele despre precipitații, scădem cantitatea de apă evaporată de la suprafață și cea transpirată de plante, iar ceea ce rămâne și se infiltrează devine apă de reîncărcare.”, spune Holland.
Aplicând aceste modele pe sute de mii de kilometri pătrați, cercetătorii obțin o imagine de ansamblu a modului în care resursele de apă subterană ale continentului răspund la schimbările climatice.
Un izotop radioactiv dezvăluie viteza de reîncărcare a acviferelor
Cea mai nouă tehnologie din arsenalul CSIRO este TRIFIN (TRItium Facility via INgrowth), un instrument de precizie unic în emisfera sudică. Acesta poate detecta cantități infime de tritiu, un izotop radioactiv al hidrogenului prezent în mod natural în apa de ploaie. Prezența sa este un indicator cheie.
Cercetătorul științific senior Dirk Mallants explică: „Reîncărcarea unui acvifer poate dura ani, decenii sau chiar secole. Însă apa care conține tritiu este ‘tânără’, indicând o reîncărcare rapidă, pe parcursul ultimilor ani sau decenii.”
Această informație este transformatoare pentru managementul apei. „Tehnologia noastră ne permite să detectăm nivelurile de tritiu pentru a afla cât de repede se reumplu acviferele. Astfel, extracția poate fi adaptată la rata de reînnoire, evitând supraexploatarea.”, adaugă Mallants. TRIFIN poate, de asemenea, să identifice forajele care riscă să sece în următoarele decenii și să evalueze vulnerabilitatea acviferelor la contaminarea de la suprafață. Aceste date critice ajută autoritățile și industriile să planifice pe termen lung, asigurând accesul la apă potabilă pentru comunități, chiar și în perioade de secetă.
Asigurarea viitorului apei
Pe măsură ce clima devine mai caldă și mai uscată, presiunea asupra apelor subterane crește exponențial. Aceste resurse conectează totul, de la fântânile de apă potabilă și minele adânci, până la izvoarele naturale de care depind ecosisteme prețioase.
„Din punct de vedere științific, este o muncă de detectiv. Folosim fiecare dovadă disponibilă – chimie, geologie, modelare – pentru a construi imaginea, bucată cu bucată. Ne ajută să privim în viitor, peste 50 sau 100 de ani.”, concluzionează Holland. Cercetarea de astăzi oferă factorilor de decizie instrumentele necesare pentru a înțelege riscurile și pentru a gestiona în mod sustenabil cea mai prețioasă resursă ascunsă a Australiei.
