Transplanturile de organe au parcurs un drum lung și complex de la prima procedură reușită de transplant de inimă de la om la om, realizată în 1967. Dăm pe repede înainte până în 2024, an în care Statele Unite au stabilit un nou record istoric, efectuând peste 48.000 de transplanturi într-un singur an. Și, așa cum se întâmplă adesea în știință, cu cât efectuăm mai multe proceduri, cu atât descoperim lucruri mai fascinante – și uneori bizare – despre corpul uman.
Un fenomen ciudat, care atrage tot mai mult atenția comunității medicale, este modul în care transplanturile de organe par să declanșeze schimbări de personalitate la primitori. Un studiu de caz de-a dreptul neobișnuit a implicat o femeie care, după o viață în care a fost predominant vegetariană, s-a trezit brusc cu o poftă incontrolabilă de pui de la KFC, imediat după ce a primit inima unui donator care adora nugget-urile.
Iar acesta nu este un caz izolat. Modificări ale preferințelor gustative au fost raportate și în rândul pacienților care au suferit transplanturi de măduvă osoasă: o persoană care ura murăturile a început să le adore, în timp ce alta a trecut subit de la preferința pentru vin alb la vin roșu.
Însă ciudățeniile legate de transplant nu se opresc la farfurie. Oamenii au raportat schimbări fundamentale în preferințele lor, variind de la gusturile muzicale și aprecierea artei, până la orientarea sexuală. Așadar, care este explicația științifică?
Adam Taylor, profesor și director al Centrului de Învățare a Anatomiei Clinice de la Universitatea Lancaster, Marea Britanie, a explorat acest subiect fascinant. Scriind pentru The Conversation, el explică faptul că efectul placebo ar putea juca un rol important; bucuria copleșitoare de a primi o „a doua șansă la viață” poate reseta complet perspectiva unui pacient. Totuși, există motive întemeiate să credem că unele dintre aceste transformări sunt mult mai profunde decât simpla psihologie.
„Știm că organele donatorilor pot influența ceea ce se întâmplă în organismul multor oameni. Oamenii raportează aceste schimbări de personalitate (uneori nu o schimbare completă, ci mici ajustări) și este posibil ca, din cauza unui organ transplantat, să apară modificări în fiziologia ta, iar aceste schimbări fiziologice să influențeze ulterior alte organe.”, a declarat Taylor într-un articol pentru IFLScience.
Mai mult decât o simplă pompă: schimbări de personalitate după un transplant de organe
Schimbările de personalitate au fost raportate frecvent în rândul pacienților cu transplant de inimă, un organ deosebit de interesant din acest punct de vedere. Desigur, există un potențial efect placebo aici, având în vedere că, în multe culturi, inima este privită ca sediul sufletului, al curajului și al capacității de a iubi (de unde și expresii precum „inimă de piatră”).
Cu toate acestea, inima este un candidat excelent pentru modificarea fiziologiei noastre reale, nu doar a celei metaforice. Camerele inimii eliberează hormoni peptidici care lucrează în tandem cu rinichii pentru a regla echilibrul fluidelor din corp. Mai mult, aceștia pot influența hipotalamusul, acționând direct asupra răspunsului nostru de tip „luptă sau fugi” (fight-or-flight) și asupra stării generale de spirit.
„De exemplu, creierul necesită expunerea la diverși hormoni și molecule de semnalizare. Dacă primești o componentă nouă – să zicem un transplant de inimă – inima donatorului ar putea produce cu 20% mai multă peptidă natriuretică atrială (ANP) sau ar putea fi mai susceptibilă la ANP-ul care circulă deja în organismul tău. Astfel, ritmul cardiac în repaus crește, deoarece fiziologia ta se adaptează și se schimbă.”, a explicat Taylor.
Un alt exemplu oferit de Taylor este cel al serotoninei – adesea promovată în cultura pop drept „molecula fericirii”. Deși majoritatea oamenilor asociază serotonina exclusiv cu creierul, realitatea biologică este că cea mai mare parte a acesteia este produsă în intestin, având un efect sistemic asupra întregului corp.
Niciun organ nu este o insulă
Se poate spune, la propriu, că niciun organ nu este o insulă. Părțile noastre constitutive sunt interconectate și interdependente într-un mod complex. Privind astfel lucrurile, ar fi aproape mai surprinzător dacă am putea înlocui un organ major fără a observa vreo schimbare în funcționarea organismului și, implicit, în noi înșine.
Încă avem multe de învățat despre cât de mult din aceste schimbări auto-raportate sunt înrădăcinate în fiziologie pură sau dacă anumite organe sunt mai predispuse decât altele să inducă schimbări de personalitate. Dar, odată cu creșterea numărului de transplanturi, cercetările preliminare sugerează că vom avea acces la mult mai multe date în viitorul apropiat.
„Este absolut un subiect care necesită mai multe investigații. Problema este că atât de multe persoane experimentează acest fenomen încât abia acum începem să obținem suficiente date pentru a-l putea analiza statistic, dar este cu siguranță un lucru real. Studiile preliminare raportează că aproximativ 90% dintre persoanele care trec printr-un transplant de organ observă o schimbare de personalitate.”, a conchis Taylor.
Și, ca o mică avertizare pentru cel care va primi, într-o zi, inima mea: dacă nu-ți plac murăturile, pregătește-te, pentru că în curând le vei adora.
