Să recunoaștem, când ne gândim la Antarctica, ne imaginăm o întindere albă, plată și nesfârșită. Dar sub cei 27 de milioane de kilometri cubi de apă înghețată se ascunde un teritoriu absolut sălbatic.
Gheața acoperă aproximativ 98% din Antarctica, așa că, în mod normal, nu putem vedea mare lucru. Însă, datorită unor progrese tehnologice destul de spectaculoase, oamenii de știință pot acum să „dezbrace” continentul de gheață și să ne arate cum arată cu adevărat dedesubt.
Faceți cunoștință cu Bedmap2. Această hartă incredibilă a fost creată în 2013, folosind o cantitate uriașă de date colectate de NASA și British Antarctic Survey. Ei au folosit sateliți, avioane și studii de la sol pentru a măsura altitudinea suprafeței, grosimea gheții și topografia ascunsă a rocilor.
Antarctica fără gheață: o lume ascunsă
Și ce au găsit? După cum arată harta, terenul de sub calota glaciară este orice altceva, dar nu plat. Este un peisaj accidentat, plin de lanțuri muntoase masive, chei adânci și teren denivelat.
Iată și un detaliu uimitor: o parte a terenului găsit sub ghețarul Byrd din Victoria Land se află la 2.870 de metri sub nivelul mării. Asta îl face cel mai jos punct de pe oricare dintre plăcile continentale ale Pământului.
„Bedmap arată, cu un nivel de detaliu fără precedent, stratul de rocă de sub calota glaciară a Antarcticii. Înainte aveam o imagine de ansamblu regională… dar această nouă hartă… arată peisajul în sine; un peisaj complex de munți, dealuri și câmpii ondulate, brăzdate de văi, depresiuni și chei adânci.”, explica Peter Fretwell de la British Antarctic Survey într-o declarație la acea vreme.
Unul dintre instrumentele cheie folosite a fost un radar care penetrează gheața, numit Multichannel Coherent Radar Depth Sounder, care, practic, poate vedea prin gheață pentru a măsura grosimea acesteia și ce se află sub ea.
De ce contează topografia Antarcticii
Dar de ce este atât de important să știm cum arată lumea de sub gheață? Pentru că forma acestui teren influențează direct modul în care gheața este distribuită și, crucial, cum se va topi pe măsură ce oceanele și temperaturile aerului cresc din cauza schimbărilor climatice.
Sophie Nowicki, cercetătoare la Centrul Spațial Goddard al NASA, a oferit o analogie grozavă: „Calotele glaciare cresc datorită zăpezii și, la fel ca mierea turnată pe o farfurie, se răspândesc spre exterior și se subțiază datorită greutății proprii”.
„Forma patului [de rocă] este cea mai importantă necunoscută și influențează modul în care gheața poate curge. Puteți influența modul în care mierea se răspândește pe farfurie, pur și simplu variind modul în care țineți farfuria.”, a adăugat ea.
Datele Bedmap2 confirmă că Antarctica deține 27 de milioane de kilometri cubi de apă înghețată. Dacă toată această gheață s-ar topi – un scenariu apocaliptic – nivelul mării la nivel global ar crește cu aproximativ 58 de metri.
Deși prognozele climatice actuale nu prevăd topirea completă a calotei glaciare, este dureros de clar că aceasta se topește încet, într-un ritm șocant. Ultimele estimări sugerează că oceanele lumii cresc acum cu 4 milimetri în fiecare an, ca urmare a topirii gheții din Antarctica și Groenlanda.
Iar partea înfricoșătoare? Cercetătorii cred că aceasta este aproape exact „cel mai pesimist scenariu” prezentat de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) al Națiunilor Unite.
Pentru a înțelege și mai bine situația, oamenii de știință lucrează deja la harta de nouă generație, Bedmap3.
