Asteroidul care a provocat dispariția dinozaurilor a fost o rocă rară provenită de dincolo de Jupiter, relevă un nou studiu

Oamenii de știință au descoperit „amprenta genetică” lăsată de asteroidul care a provocat dispariția dinozaurilor, dezvăluind posibila origine a rocii fatale în zonele îndepărtate ale sistemului nostru solar.

Asteroidul care a anihilat dinozaurii acum 66 de milioane de ani pare să fi fost un vizitator rar dintr-o zonă dincolo de Jupiter, conform unui nou studiu. Această descoperire nu doar că dezvăluie natura acestui asteroid, dar sugerează și posibile metode de prognozare a impactului altor asteroizi asupra Pământului în viitor.

Deși consensul științific indică faptul că impactorul Chicxulub, numit după localitatea mexicană apropiată de craterul său de 145 de kilometri, provine din interiorul Sistemului Solar, originile sale precise au rămas necunoscute. Motivul principal îl constituie lipsa unor dovezi chimice clare, necontaminate de materialul terestru.

Cu toate acestea, analizând resturile impactorului colectate din straturile scoarței terestre europene, cercetătorii au identificat compoziția chimică a unui element rar, ruteniul, ce se potrivește cu cea a asteroizilor din centura principală dintre Marte și Jupiter.^[sursa]

Asteroidul care a provocat dispariția dinozaurilor provine din interiorul Sistemului Solar

Ruteniul, considerat o „amprentă genetică” distinctivă, confirmă originea asteroidului în centura principală, unde acesta s-a stabilit înainte de a fi deviat către Pământ acum 66 de milioane de ani. Dr. Mario Fischer-Gödde, de la Institutul de Geologie și Mineralogie al Universității din Köln, Germania, și liderul studiului, explică faptul că asteroidul ar fi putut fi deviat fie prin coliziuni cu alte obiecte cosmice, fie sub influența forțelor gravitaționale masive ale planetelor gazoase, precum Jupiter, capabile să destabilizeze orbitele asteroizilor.

Aceste rezultate au fost obținute folosind o nouă tehnică care permite ruperea fiecărei legături chimice dintr-o mostră de rocă păstrată într-un tub sigilat. Această metodă le permite cercetătorilor să măsoare nivelurile precise de ruteniu din impactorul Chicxulub, un element extrem de stabil, chiar și în fața activității geologice intense a Pământului. Fischer-Gödde a dezvoltat această tehnică de-a lungul ultimului deceniu și este unul dintre puținii experți din lume capabili să analizeze cu precizie acest element rar.

Pentru a verifica rezultatele, cercetătorii au comparat semnătura chimică a ruteniului din Chicxulub cu mostre prelevate din alte situri de impact din Africa de Sud, Canada și Rusia, dar și cu meteoriți carbonacei care domină regiunea exterioară a centurii principale de asteroizi. Echipa a concluzionat că semnătura chimică a impactorului Chicxulub este compatibilă doar cu cea a meteoriților carbonacei, confirmând originea acestuia în regiunile exterioare ale sistemului solar. Aceste descoperiri au fost publicate recent în revista Science.^[sursa]

„Studiul oferă un set remarcabil de analize izotopice.”, a declarat Dr. David Kring, cercetător principal la Institutul Lunar și Planetar din Texas, care a făcut parte din echipa inițială ce a legat craterul Chicxulub de dispariția dinozaurilor. Kring, care nu a fost implicat în noul studiu, a subliniat importanța înțelegerii originii unor astfel de obiecte pentru evaluarea corectă a riscurilor viitoare.

În mod fascinant, cercetătorii știu din studiile de fuziune nucleară că ruteniul s-a format în interiorul generațiilor anterioare de stele și a fost dispersat în spațiu prin exploziile stelare. În cele din urmă, acest element rar a fost absorbit de planetele și asteroizii care s-au format în sistemul nostru solar.

Impactul a provocat dispariţia a circa 70% din totalul speciilor de pe Pământ

Pe Pământ, asteroidul s-a scufundat adânc în scoarța planetei, cu mult înainte ca impactorul Chicxulub să lovească apele de mică adâncime de pe coasta Mexicului de astăzi. Impactul a ridicat în atmosferă particule fine de praf și aerosoli acizi, blocând lumina soarelui și aruncând planeta într-o iarnă globală. Acest cataclism a dus la dispariția a peste 70% din toate speciile, inclusiv a dinozaurilor nonaviari, și a declanșat schimbări climatice ireversibile, pavând drumul pentru evoluția mamiferelor care, în cele din urmă, au condus la apariția omului.

„Acesta este unul dintre acele evenimente majore din istoria planetei noastre, dar și din evoluția vieții. Suntem inevitabil atrași de dorința de a-l înțelege mai bine.”, a declarat pentru Live Science coautorul studiului, Francois Tissot, profesor de geochimie la Institutul de Tehnologie din California.

Craterul Chicxulub este singurul loc de impact cunoscut pe Pământ produs de un asteroid dincolo de sistemul nostru solar, ceea ce face ca documentarea originilor sale să fie deosebit de importantă. Aceste date ar putea ajuta la dezvoltarea unor modele care să prezică efectele coliziunilor de pe alte planete cu obiecte provenite din regiunile lor exterioare, a adăugat Tissot.

„Domeniul cosmochimiei izotopice a ajuns la un punct de cotitură, în care cantitatea de date disponibile începe să influențeze modul în care modelele pot face predicții.”, a explicat Tissot.

Însă, povestea asteroidului care a cauzat extincția dinozaurilor este complet elucidată? Nu încă, spune Dr. David Kring, care subliniază că tehnologiile și instrumentele mai sofisticate din viitor vor continua să dezvăluie noi detalii despre natura acestei roci spațiale.

De exemplu, în timp ce noul studiu exclude ipoteza că asteroidul ar fi fost o cometă, așa cum sugerase un studiu din anul 2021, oamenii de știință nu dețin încă date suficiente despre diversitatea și distribuția cometelor din sistemul nostru solar, a precizat Kring. „Astfel, este dificil să infirmăm complet ipoteza unei comete. În știință, rareori ajungem la concluzii finale și absolute.”, a declarat cercetătorul.^[studiu]

Colectarea unor noi date va fi probabil susținută de programul Artemis al NASA, în anii ce vor urma, a adăugat el. Programul Artemis are ca scop colectarea și aducerea pe Pământ a unui set de mostre lunare, care ar putea conține, printre multe alte descoperiri valoroase, rămășițele asteroizilor și cometelor care au bombardat Pământul și Luna în primele etape ale formării lor.

„Când programul Artemis va deveni operațional, ne putem aștepta la o explozie de noi cunoștințe. Va fi cu adevărat spectaculos.”, a conchis Kring.