Aurul din Munții Apuseni, un tărâm legendar, a declanșat războaie, a înscăunat regi și a adus blesteme de-a lungul veacurilor.

Istoria aurului din Țara de Piatră este una scrisă cu sângele și suferința oamenilor care au trăit sub umbra acestor munți semeți.

Zăcămintele de aur s-au prezentat de-a lungul timpului sub două forme majore: aurul de filon și aurul aluvionar. La început, dacii au exploatat aurul aluvionar, folosind blănuri de oaie așezate pe râuri, pentru ca mai târziu să înceapă mineritul subteran.

Munții Apuseni, cunoscuți pentru bogățiile lor ascunse în adâncuri, păstrează povești vechi despre aurari care au făcut din extracția aurului o meserie de viață. Până nu demult, localnicii din Țara Moților, mai ales în Roșia Montană, erau cunoscuți pentru tehnicile lor tradiționale de extragere a aurului, transmise din generație în generație.[sursa]

Aurul din Munții Apuseni ultimii aurari
Ultimii aurari care extrag aurul din Munții Apuseni

Aurul din Munții Apuseni: ultimii aurari şi tradiţiile care se sting

Aurarii din Apuseni au lucrat vreme de secole în minele subterane, dar și în albiile râurilor, unde extrăgeau aurul aluvionar prin metode simple, dar eficiente. Folosirea șaitrocului, un canal înclinat prin care trecea apa din care se separa aurul, sau a pânzelor de lână așezate pe pietrișul râurilor, erau printre cele mai cunoscute metode. Aurul rămânea prins în părțile grunjoase ale lânii, iar apa curată continua să curgă.

Însă astăzi, doar câțiva moți mai practică această meserie ancestrală. Pe măsură ce mineritul industrial a avansat, multe dintre tehnicile tradiționale s-au pierdut, iar exploatările moderne au dus la închiderea multor mine mici, unde aurarii locali își duceau traiul. Roșia Montană, un simbol al acestei industrii, a devenit scena unor dezbateri aprinse legate de protejarea mediului și a patrimoniului istoric, mai ales după controversele legate de planurile de minerit pe scară largă.

• CITEŞTE ŞI:  Undele gravitaționale ar putea dezvălui momentul în care a început timpul să curgă

Astăzi, acești ultimi aurari sunt adevărați păstrători ai unei moșteniri culturale pe cale de dispariție. În satele izolate din Apuseni, tradițiile se păstrează în mod simbolic, mai mult pentru a le aminti tinerelor generații despre un trecut marcat de bogăție, dar și de trudă și sacrificii.

Pentru turiștii care vizitează zona, poveștile despre aurarii de odinioară și tehnicile lor unice sunt încă vii, iar muzeele locale, cum este cel din Roșia Montană, păstrează relicve și obiecte legate de această îndeletnicire. Totuși, viitorul acestor tradiții este incert, pe măsură ce mecanizarea și globalizarea schimbă fața Apusenilor.

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: