Bebelușii te înțeleg mult mai bine decât crezi: creierul lor procesează verbele cu luni de zile înainte de primele cuvinte

Majoritatea oamenilor au impresia că marea aventură a limbajului începe abia atunci când un bebeluș rostește, în sfârșit, primul cuvânt „adevărat”. Părinții așteaptă cu sufletul la gură acel moment, convinși că abia atunci sunetele încep să capete sens în mintea micuțului. Ei bine, se pare că micile genii din pătuț ne-au păcălit pe toți: creierul lor lucrează la turație maximă mult mai devreme. Chiar și atunci când nu spun nimic, bebelușii ascultă, observă și analizează în tăcere lumea, iar noile cercetări sugerează că acest proces începe cu mult înainte de ceea ce credeam noi.

Un studiu recent arată că, în jurul vârstei de doar 10 luni, bebelușii pot detecta momentul în care un cuvânt care descrie o acțiune nu se potrivește cu ceea ce văd în fața ochilor. Acest lucru se întâmplă cu luni bune înainte ca majoritatea sugarilor să poată articula o propoziție, oferindu-ne o fereastră fascinantă către modul în care limbajul prinde rădăcini în mintea umană.

Verbele: o provocare pentru micile computere biologice

Până la împlinirea primului an de viață, bebelușii sunt bombardați zilnic cu mii de cuvinte. Îngrijitorii vorbesc constant în timp ce gătesc, curăță sau se joacă. Deși primele cuvinte rostite de copii sunt, de obicei, substantive, discursul adulților este plin de verbe: „mănâncă”, „mergi”, „apucă” sau „cade”.

Dar iată unde lucrurile devin complicate: verbele sunt mult mai greu de învățat decât substantivele. Spre deosebire de un obiect static, o acțiune este o „țintă mișcătoare” – ea se schimbă de la un moment la altul. Pentru a înțelege un verb, un bebeluș trebuie să izoleze mișcarea, să identifice elementele esențiale și să conecteze acel tipar vizual cu un anumit sunet rostit. Este o sarcină cognitivă monumentală pentru un creier care abia învață regulile de bază ale universului. Cu toate acestea, studiul a demonstrat că, la 10 luni, bebelușii nu doar aud zgomote, ci fac deja legătura subtilă între cuvinte și semnificația lor profundă.

„Citirea” gândurilor prin tehnologia EEG

Echipa de cercetători de la Universitatea Cardiff și Universitatea din East Anglia, în colaborare cu Universitatea din Warwick, a vrut să vadă exact ce se întâmplă în „interior”. Pentru a face acest lucru, au apelat la electroencefalografie (EEG). Nu vă imaginați scenarii de science-fiction: bebelușii au purtat o căciuliță moale și elastică, echipată cu senzori minuscoli, în timp ce stăteau confortabil în brațele părinților. Fără ace, fără zgomote neplăcute, doar o metodă sigură de a măsura ritmurile electrice ale creierului.

În timpul experimentului, micuții au urmărit videoclipuri scurte cu diverse acțiuni, în timp ce auzeau un verb. Uneori, cuvântul se potrivea perfect cu imaginea; alteori, cercetătorii le „întindeau o capcană” folosind un verb nepotrivit. Rezultatul? Creierul bebelușilor a reacționat instantaneu.

Înțelegere tăcută: bebelușii te înțeleg mai bine decât crezi

Analiza ritmurilor cerebrale a oferit un verdict clar: atunci când verbul nu corespundea acțiunii, activitatea electrică din creierul subiecților era diferită. Bebelușii au detectat neconcordanța, ceea ce demonstrează că răspunsurile lor nu erau rodul hazardului, ci al unei procesări cognitive reale.

„În jurul primei aniversări, bebelușii încep să rostească primele cuvinte. Vocabularul copiilor rămâne dominat de substantive în primele etape ale dezvoltării, deși limbajul părinților abundă în verbe. Învățarea verbelor este o sarcină complexă: necesită segmentarea vorbirii, analizarea mișcărilor și formarea unor categorii de acțiuni. Am vrut să înțelegem exact când se produce acest declic în dezvoltarea lor.”, explică autorul studiului, dr. Kelsey Frewin. De cele mai multe ori, aceste cuvinte sunt numele persoanelor dragi, ale animalelor de companie sau ale obiectelor familiare.

Aceste reacții cerebrale confirmă faptul că bebelușii depun un efort intelectual considerabil cu mult înainte de a scoate primul sunet inteligibil.

Fundația limbajului: ascultă, observă, detectează

Cercetătorii sunt prudenți și precizează că un copil de 10 luni nu stăpânește verbele la același nivel cu un adult. Există posibilitatea ca aceștia să fie pur și simplu extrem de sensibili la tiparele statistice – observând ce cuvinte tind să apară frecvent în preajma anumitor acțiuni. Însă, chiar și așa, această sensibilitate timpurie este pilonul pe care se construiește ulterior înțelegerea deplină.

Acesta este primul studiu care utilizează tehnologia de imagistică cerebrală pentru a testa înțelegerea verbelor la o vârstă atât de fragedă. În loc să aștepte ca micuții să poată vorbi sau să arate cu degetul, oamenii de știință au privit direct la „sursă”, observând învățarea în timp real.

Concluzia este pe cât de simplă, pe atât de uimitoare: bebelușii nu sunt doar niște spectatori pasivi care absorb zgomot de fundal. Ei sunt observatori analitici, extrem de atenți la detalii, care compară constant ceea ce văd cu ceea ce aud. Chiar și o conversație care pare unilaterală îi oferă creierului lor „combustibilul” necesar pentru a descifra codul complex al limbajului uman.

Studiul complet a fost publicat în prestigioasa revistă Cortex.