Care este cel mai sigur loc din România în cazul unui atac nuclear?

Care este cel mai sigur loc din România în cazul unui atac nuclear? Într-o lume bântuită de tensiuni geopolitice, spectrul unui conflict nuclear, oricât de îndepărtat ar părea pentru o națiune ca România – care nu a aspirat niciodată la statutul de mare putere militară și este ferită, aparent, de dușmănii directe în regiunea sa –, nu poate fi ignorat complet.

Deși probabilitatea ca teritoriul nostru să devină ținta unui atac atomic este infimă, întrebarea persistă, tulburătoare: ce s-ar întâmpla dacă inimaginabilul ar deveni realitate? Și, mai presus de orice, unde am putea găsi adăpost în fața unei catastrofe de asemenea proporții?

Simulările computerizate pictează un tablou sumbru. Detonarea ipotetică a unei bombe de calibrul înfricoșătoarei „Tsar Bomba” rusești (o Golia de 100 de megatone, cea mai puternică explozie provocată vreodată de om) deasupra Bucureștiului nu doar că ar pulveriza Capitala, ci unda de șoc și căderea radioactivă ar devasta și orașele învecinate, precum Ploiești, Urziceni, Alexandria sau Giurgiu, transformând o vastă regiune într-un peisaj selenar.

Într-un astfel de scenariu apocaliptic, unde s-ar putea refugia supraviețuitorii? În timp ce marile puteri investesc anual fonduri colosale în construcția de buncăre antiatomice sofisticate, România deține, poate surprinzător, câteva sanctuare naturale, sculptate de timp și geologie, ce ar putea oferi o șansă neașteptată la supraviețuire.

Care este cel mai sigur loc din România în cazul unui atac nuclear?

Unul dintre aceste locuri sfidează aproape orice imaginație: Peștera Movile. Ascunsă privirilor lângă Mangalia, această grotă de doar 300 de metri lungime, descoperită în 1986, este o adevărată capsulă a timpului biologic. Izolată de lumea exterioară de milioane de ani, în bezna ei eternă și într-o atmosferă aproape irespirabilă pentru noi – saturată de hidrogen sulfurat și dioxid de carbon, dar extrem de săracă în oxigen –, prosperă un ecosistem unic pe Pământ.^[sursa]

Aici, 35 de specii complet noi pentru știință și-au găsit refugiul, adaptându-se la condiții ce par desprinse de pe altă planetă. Peștera Movile sugerează că viața, în formele ei cele mai stranii, poate persevera chiar și în cele mai ostile condiții – o potențială arcă într-o lume post-nucleară.

La polul opus, prin grandoare și rezonanță istorică, se află Salina Turda. Coborând până la aproape 200 de metri sub colinele Transilvaniei, în zona Durgău-Valea Sărată, acest labirint subteran se întinde pe kilometri întregi. Nu este doar o minune geologică, ci și un martor tăcut al istoriei.

Prima mențiune documentară a exploatării sării aici datează din 1 Mai 1271, când cancelaria maghiară dăruia „ocna de sare de la Turda” capitlului Transilvaniei. De secole, adâncurile sale au oferit siguranță, fiind folosită inclusiv ca adăpost antiaerian în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Astăzi, dincolo de atracția turistică spectaculoasă, vastitatea sa și mediul stabil, ferit de lumea de la suprafață, o transformă într-un potențial refugiu capabil să adăpostească zeci de mii de oameni în fața unei amenințări invizibile și devastatoare.

Două lumi subterane, una un laborator bizar al evoluției, cealaltă o catedrală de sare modelată de om și natură – ambele, paradoxal, posibile bastioane ale speranței într-un viitor pe care nu ni-l dorim, dar pentru care natura însăși pare să fi pregătit, discret, câteva uși de scăpare.

Alte locuri care ar putea prezenta siguranță în cazul unui dezastru nuclear

Pe lângă Peștera Movile și Salina Turda, România dispune de numeroase alte formațiuni naturale subterane care, teoretic, ar putea oferi un grad semnificativ de protecție în cazul unui eveniment catastrofal precum un atac nuclear. Acestea se încadrează în principal în două categorii: alte saline majore și sisteme carstice (peșteri) extinse sau adânci.

Iată câteva exemple notabile:

#1. Salina Praid (Județul Harghita)

Una dintre cele mai mari exploatări de sare din țară și Europa. Atinge adâncimi considerabile (peste 120 de metri în zonele de exploatare turistică și medicală, dar zăcământul coboară mult mai mult). Volumul imens al galeriilor excavate și grosimea stratului de sare de deasupra oferă o excelentă barieră naturală împotriva radiațiilor și a undelor de șoc. Este deja amenajată parțial pentru public și tratament, având o infrastructură de bază (iluminat, ventilație în zonele accesibile).

#2. Salina Slănic Prahova (Județul Prahova)

Cunoscută pentru camerele sale gigantic-trapezoidale (Salina Unirea), rezultate în urma exploatării. Cu o adâncime de peste 200 de metri și pereți de sare masivi, oferă un adăpost natural impresionant. Microclimatul său este foarte stabil, iar structura geologică asigură o protecție substanțială. Volumul interior este vast, permițând adăpostirea unui număr mare de persoane.

#3. Salina Ocnele Mari (Județul Vâlcea)

O altă salină de mari dimensiuni, cu zone extinse transformate în obiectiv turistic și bază de tratament. Adâncimea și masa de sare asigură o bună izolare față de suprafață. Spațiul interior generos și rețeaua de galerii ar putea constitui un refugiu semnificativ.

#4. Peștera Vântului (Munții Pădurea Craiului, Județul Bihor)

Este cea mai lungă peșteră din România, cu peste 50 de kilometri de galerii explorate, dispuse pe mai multe niveluri. Complexitatea rețelei și adâncimea unor sectoare oferă numeroase zone izolate și protejate natural. Deși accesul este dificil în multe părți și nu este amenajată turistic pe scară largă, întinderea sa vastă o face un potențial refugiu subteran major.

#5. Sistemul Carstic din Munții Apuseni (diverse județe: Bihor, Alba, Cluj, etc.)

Munții Apuseni adăpostesc cea mai mare densitate de peșteri din România, inclusiv unele foarte adânci sau extinse (ex. Peștera Scărișoara – renumită pentru ghețarul subteran, dar și cu galerii adânci; diverse avenuri – peșteri verticale). Multe dintre acestea sunt mai puțin explorate sau accesibile, dar structura lor carstică, adâncimea și complexitatea naturală ar putea oferi adăposturi izolate și bine protejate de condițiile de la suprafață.

#6. Peștera Muierilor (Județul Gorj):

Una dintre cele mai vizitate peșteri turistice din țară, cunoscută pentru istoria sa îndelungată ca loc de refugiu pentru femei și copii în timpul invaziilor. Deși poate nu la fel de vastă sau adâncă precum marile saline sau Peștera Vântului, structura sa complexă și straturile groase de rocă oferă protecție naturală. Faptul că a servit drept adăpost în trecut îi subliniază potențialul.

Deși pentru unii este evident acest lucru, este important să menționăm că, deși aceste locuri oferă o protecție fizică excelentă datorită masei de pământ/rocă/sare de deasupra, supraviețuirea pe termen lung într-un scenariu post-nuclear ar depinde critic de existența unor resurse vitale (apă potabilă necontaminată, aer respirabil pe termen lung, hrană) și de organizarea logistică, aspecte care nu sunt garantate în mod natural în toate aceste locații.