Manuscrisul Voynich: misteriosul codex vechi de 600 de ani scris într-o limbă inexistentă

Manuscrisul Voynich este un codex ilustrat, scris de mână într-un alfabet necunoscut, denumit „Voynichese”. Analiza cu radiocarbon a stabilit că datează de la începutul secolului al XV-lea, între anii 1404 și 1438. Conține aproximativ 240 de pagini, însă există dovezi că unele lipsesc. Datorită textului indescifrabil, ilustrațiilor fantastice și diagramelor cosmologice enigmatice, este considerat unul dintre cele mai misterioase documente din istorie.

Manuscrisul a fost redescoperit în anul 1912 de anticarul polonez Wilfrid Michael Voynich la colegiul iezuit Mondragone di Frascati, situat lângă Roma. De-a lungul timpului, a avut mai mulți proprietari, iar primul cunoscut a fost alchimistul praghez Georg Baresch, care l-a deținut în secolul al XVII-lea.^[sursa]

Deoarece până în prezent nu a fost descifrat, manuscrisul a generat numeroase întrebări: este o farsă elaborată, o limbă pierdută, un cifru ce ascunde secrete alchimice sau chiar informații de origine extraterestră?

Manuscrisul Voynich, un mister care dăinuie de 600 de ani

Descoperit în anul 1912 de către negustorul de cărți Wilfrid Voynich, manuscrisul datează de la începutul secolului al XV-lea. O analiză realizată în 2009 de Universitatea din Arizona a confirmat că pergamentul a fost creat între anii 1404 și 1438, probabil în nordul Italiei. Textul, scris într-un limbaj necunoscut, curge de la stânga la dreapta fără corecturi evidente, ceea ce sugerează că autorul își înțelegea pe deplin mesajul.

Primul proprietar confirmat al manuscrisului, alchimistul Georg Baresch, l-a studiat înainte de a trimite o mostră savantului iezuit Athanasius Kircher, renumit pentru descifrarea hieroglifelor egiptene. Cu toate acestea, Kircher nu a reușit să înțeleagă textul, iar manuscrisul a rămas pierdut până când Voynich l-a achiziționat de la colegiul iezuit din Frascati. Traseul său anterior secolului al XVII-lea rămâne necunoscut, deși marginaliile în latină și cehă medievală sugerează o origine europeană.

Manuscrisul Voynich este împărțit în șase secțiuni distincte:

• Foliile botanice (112 pagini): Desene detaliate ale unor plante necunoscute, unele având sisteme de rădăcini ce amintesc de organe umane. Multe specii par o combinație de elemente reale, în timp ce altele sunt complet fantastice;
• Grafice astronomice: Diagrame circulare asemănătoare zodiacului, în care femei goale țin stele în mâini. Un element notabil este pliantul Rosette, care conține nouă medalioane interconectate, posibil reprezentând tărâmuri cosmologice;
• Secțiunea biologică: Ilustrații cu zeci de femei scăldate într-un lichid verde, interconectate printr-o rețea complexă de tuburi. Teoriile variază de la ritualuri de fertilitate la o posibilă reprezentare timpurie a circulației sângelui;
• Pagini farmaceutice: Desene ale unor borcane și ierburi etichetate în Voynichese, sugerând o farmacopee medievală;
• Rețete (text stelat): Sute de paragrafe scurte, marcate cu stele, considerate formule alchimice sau remedii medicale;
• Secțiunea finală, fără nume: Un bloc compact de text, cu foarte puține ilustrații, posibil un addendum.

Analizele efectuate de Institutul de Cercetare McCrone au confirmat autenticitatea materialelor utilizate: cerneala pe bază de fier și pigmenți precum lapis lazuli zdrobit, folosit din Antichitate pentru obținerea nuanțelor intense de albastru. Totuși, conținutul manuscrisului nu are niciun echivalent cunoscut în istorie.

De-a lungul timpului, cercetători, lingviști și pasionați de teorii conspiraționiste au propus diverse explicații pentru acest mister. Una dintre ele sugerează că textul ar putea aparține unei limbi pierdute, având modele lingvistice ce respectă Legea lui Zipf (o regulă statistică a frecvenței cuvintelor).

În anul 2018, cercetători de la Universitatea din Alberta au utilizat inteligența artificială pentru a analiza textul, sugerând că acesta ar putea fi codat în ebraică. Cu toate acestea, traducerile propuse sunt considerate speculative.

Scepticii susțin că manuscrisul ar putea fi un fals creat în epoca Renașterii, menit să-l înșele pe Rudolf al II-lea, Sfântul Împărat Roman, un cunoscut colecționar de artefacte oculte. Totuși, datarea cu carbon și complexitatea lingvistică ridică semne de întrebare asupra acestei ipoteze.

Alții cred că ar putea fi un cifru alchimic, întrucât ilustrațiile seamănă cu simbolurile alchimiei medievale. Pe de altă parte, există și teorii excentrice care sugerează că manuscrisul este o încercare a extratereștrilor de a comunica cu pământenii, argumentând că plantele și hărțile stelare ilustrate ar putea avea origine extraterestră.

Chiar și cei mai buni criptoanalizatori ai secolului XX, precum William Friedman, celebru pentru spargerea cifrului PURPLE al Japoniei în Al Doilea Război Mondial, nu au reușit să descifreze Voynichese.

În anul 2021, cercetătorii de la Universitatea din Bristol au analizat legătura manuscrisului, descoperind că aceasta a fost adăugată cu un secol după crearea paginilor. Acest detaliu sugerează că documentul a fost considerat suficient de valoros pentru a fi restaurat.

În anul 2019, Greg Kondrak și echipa sa de la Universitatea din Alberta au propus, pe baza algoritmilor AI, că Voynichese ar putea fi ebraică scrisă fără vocale, însă lingviștii au respins ipoteza din cauza inconsecvențelor gramaticale.

Până când un descifrator va reuși să pătrundă misterul textului, manuscrisul Voynich rămâne un puzzle fascinant, alimentând teorii nesfârșite pe forumurile online ale pasionaților de criptografie și mistere istorice.