Banda de femei care a terorizat Londra vreme de zeci de ani: Cei 40 de Elefanți

O bandă de crimă organizată care operează într-o capitală nu este ceva neobișnuit. Mafia, Yakuza sau MS13 – pentru a numi doar câteva – au găsit surse profitabile de venit în orașe din întreaga lume. Mai puțini, însă, au auzit de gruparea intitulată „Cei 40 de Elefanți”.

Ceea ce le diferențiază pe Cei 40 de Elefanți (Forty Elephants), pe lângă numele lor neobișnuit, este faptul că erau un sindicat exclusiv feminin. Iar la conducere aveau o regină.

Povestea primei lor lidere este relatată într-un nou serial Disney+ de șase episoade, creat de Steven Knight, cunoscut pentru Peaky Blinders. A Thousand Blows o are în prim-plan pe Mary Carr, interpretată de Erin Doherty (cunoscută pentru rolul prințesei Anne în The Crown), și pe un alt personaj istoric real – enigmaticul Hezekiah Moscow (Malachi Kirby), un jamaican care a ajuns la Londra la sfârșitul secolului al XIX-lea.^[sursa]

Cei 40 de Elefanți: „Cea mai mare și mai independentă bandă de hoațe din Londra”

A Thousand Blows debutează cu Moscow și prietenul său, proaspăt sosiți în capitala britanică, asistând la o escrocherie pusă la cale de Carr și Elefanții ei, care operează ca hoți de buzunare în apropierea docurilor. Curând, devine evident că ambițiile lui Carr sunt mult mai mari – ea pune la cale un jaf îndrăzneț.

„Oricine poate fura de jos. Este timpul să furăm de sus”, le spune ea locotenenților săi. Se întâlnește cu Moscow la barul Blue Coat Boy, unde se prezintă drept „Regina Celor 40 de Elefanți, cea mai mare, mai rapidă și mai independentă bandă de hoațe din Londra”.

Informațiile despre adevărata Mary Carr sunt rare. Se știe că s-a născut în anul 1862, în Holborn, Londra, și că, în anul 1881, se afla într-un penitenciar pentru femei din Kent – o instituție strictă pentru „femei decăzute”, condusă de Biserica Angliei. Motivul exact al încarcerării sale nu este clar, însă fusese condamnată pentru furt din magazine la doar 14 ani. Până atunci, mama ei murise, iar tatăl – un hoț și escroc notoriu – ar fi putut fi închis sau plecat în străinătate.

În jurul anului 1890, Carr a fost aleasă „regină” a grupării Celor 40 de Elefanți, o organizație formată din aproximativ 40 de femei, a cărei origine rămâne învăluită în mister.

Codul Elefanților

Istoricul și autoarea Hallie Rubenhold, cunoscută pentru cărțile sale despre femei și crimă, a fost consultant istoric pentru serialul A Thousand Blows.

„Auzisem de Cei 40 de Elefanți, dar înainte să mă alătur proiectului nu făcusem o cercetare aprofundată despre ele. Sunt personaje fascinante, dar extrem de enigmatice. Unii susțin că această bandă a existat încă din secolul al XVIII-lea, dar nu cred că avem dovezi clare care să confirme acest lucru. Desigur, în acea perioadă existau multe femei hoațe și hoți de buzunare, așa cum reiese din arhivele judiciare, dar asta nu înseamnă neapărat că erau legate de Patruzeci de Elefanți. Primele mențiuni clare despre ele apar abia în anii 1870.”, a explicat Rubenhold.

Banda lui Carr își avea baza în cartierul Elephant and Castle, din sudul Londrei, iar multe dintre membrele sale erau prietene sau rude ale membrilor unei alte bande, Elephant Boys.

Zona și-a primit numele de la un pub local, iar principala activitate criminală a Forty Elephants era furtul – atât din buzunare, cât și din magazinele de lux ale Londrei. Carr și asociatele sale apar frecvent în arhivele poliției, în transcrierile proceselor și, ocazional, în ziare, fiind acuzate de furt și manipulare de bunuri furate.

Ce le deosebea pe Elefanți de ceilalți infractori?

Membrele bandei purtau haine special modificate pentru a facilita furtul. Fustele lor erau căptușite din interior, formând un depozit ascuns, cu o deschidere discretă în față, prin care puteau introduce obiecte furate fără a atrage atenția – un truc perfect mascat de crinolinele largi ale epocii. Un truc folosit în prezent de știm-noi-cine, care mai fură din magazine băgând bunuri pe sub fuste.

Un alt aspect care le diferenția era existența unui set strict de reguli, cunoscut sub numele de „codul hoisterului” („hoist” fiind termenul folosit de ele pentru furtul din magazine).

Toți membrii bandei erau obligați să respecte aceste reguli, redactate de un bărbat asociat cu o familie legată de Patruzeci de Elefanți. Acesta intenționa să le vândă presei, dar regulile nu au fost niciodată publicate oficial.

Printre regulile stabilite se numărau:

• „Nu se bea înainte de un raid și se merge devreme la culcare.”
• „Încasările dintr-o treabă sunt împărțite în mod egal între membrii grupului implicați, indiferent de rolul lor.”
• „Membrii nu trebuie să fure unii de la alții (banii sau iubiții lor).”