Care este muzeul care deţine cele mai multe artefacte furate din întreaga lume

British Museum din Londra, un bastion al istoriei umane, deține peste 8 milioane de artefacte. Însă, potrivit proeminentului avocat pentru drepturile omului și fost judecător al Curții de Apel a ONU, Geoffrey Robertson QC, instituția este „muzeul care deţine cele mai multe artefacte furate din întreaga lume”. Acuzația sa, detaliată în controversata carte „Who Owns History?” (2019), a revenit în atenția publică pe fondul dezbaterilor globale privind colonialismul și restituirea patrimoniului cultural.

Robertson susține că etosul fondator al British Museum – „colectarea lumii” – este inextricabil legat de imperialism. „Administratorii muzeului au devenit cei mai mari primitori de bunuri furate din lume. Multe dintre acestea fiind dobândite prin cucerire sau înșelăciune în timpul Imperiului Britanic”, a afirmat Robertson.

British Museum: muzeul care deţine cele mai multe artefacte furate

Critica sa se bazează pe dreptul internațional. Convenția UNESCO din 1970 interzice traficul ilicit de bunuri culturale, însă nu are aplicabilitate retroactivă. Această lacună permite instituțiilor precum British Museum să păstreze artefactele achiziționate înainte de 1970, chiar dacă au fost obținute sub coerciție colonială. „Responsabilitatea morală transcende tehnicalitățile juridice. Aceste obiecte au fost furate. Proprietarii lor de drept le vor înapoi”, a subliniat Robertson.

Marmura Partenonului: furt sau achiziție legală?

Printre cele mai controversate artefacte aflate în colecția muzeului se numără Marmura Partenonului (cunoscută și sub numele de Marmura Elgin), o serie de sculpturi din secolul al V-lea î.Hr. care împodobeau Partenonul din Atena, templu dedicat zeiței Athena Parthenos. La începutul anilor 1800, diplomatul britanic Lord Elgin le-a îndepărtat pe baza unor permise otomane contestate.

Grecia solicită de mult timp returnarea sculpturilor, argumentând că acțiunile lui Elgin au fost un act de jaf. În schimb, British Museum insistă că acestea au fost „achiziționate în mod legal” și fac „parte din patrimoniul comun al umanității”.

În anul 2023, UNESCO a îndemnat Regatul Unit să reia discuțiile cu Grecia privind repatrierea artefactelor. Până în prezent, însă, nu s-a ajuns la nicio soluție.

Bronzurile din Benin și Piatra din Rosetta: moștenire furată sau patrimoniu universal?

Mii de plăci de alamă și sculpturi au fost luate în anul 1897 în timpul unui raid punitiv britanic asupra orașului Benin (Nigeria modernă). De-a lungul deceniilor, Nigeria a cerut în mod repetat repatrierea acestor artefacte. În anul 2022, Germania a returnat 1.100 de bronzuri, însă British Museum, care deține în continuare aproximativ 900 de obiecte, a fost de acord doar să „împrumute” o parte dintre ele Nigeriei, menținându-și dreptul de proprietate.^[sursa]

„Nu ne puteți împrumuta ceea ce este deja al nostru”, a declarat artistul nigerian Victor Ehikhamenor, criticând poziția muzeului britanic.

Descoperită în anul 1799 de forțele lui Napoleon, Piatra din Rosetta a fost preluată de britanici în anul 1801, în baza Tratatului de la Alexandria. Egiptul solicită oficial returnarea acesteia încă din anul 2003.

Zahi Hawass, fost ministru egiptean al antichităților, consideră refuzul Marii Britanii drept „un act de violență culturală”.

Printre artefactele disputate se numără și Hoa Hakananai’a, o statuie sacră din Insula Paștelui, luată în anul 1868 de echipajul unei fregate britanice. În 2018, liderii comunității Rapa Nui au depus o petiție oficială pentru repatrierea statuii.

„Este strămoșul nostru, nu un ornament”, a declarat Pedro Edmunds Paoa, primarul insulei.

În ciuda presiunilor internaționale, British Museum continuă să își apere colecțiile, argumentând că acestea favorizează „înțelegerea interculturală”.

„Proprietatea legală a artefactelor este complexă. Colaborăm la nivel global pentru a asigura accesul și cercetarea”, a declarat un purtător de cuvânt al muzeului.

Repatrierea artefactelor: între justiție istorică și interese economice

Criticii contestă ferm justificările British Museum privind păstrarea artefactelor.

„Argumentul muzeului universal este doar o perdea de fum. Este vorba despre menținerea puterii asupra patrimoniului popoarelor colonizate.”, susține Dan Hicks, profesor la Universitatea Oxford și autor al cărții The Brutish Museums.

În timp ce muzeul britanic invocă obstacole juridice în calea repatrierii, alte instituții au început să acționeze. În anul 2021, Franța a returnat 26 de bronzuri din Benin Nigeriei. În anul 2022, Muzeul Smithsonian din SUA a repatriat cea mai mare parte a colecției sale din Benin, iar în anul 2023, Glasgow Museums a transferat șapte artefacte jefuite către India.

Fostul judecător ONU, Geoffrey Robertson, susține că legislația trebuie actualizată pentru a permite returnarea artefactelor. „Muzeele există pentru a educa, nu pentru a tezauriza. Dreptatea necesită confruntarea cu nedreptățile istorice”, afirmă el.

Rețelele sociale au amplificat dezbaterile privind repatrierea. Campanii precum #ReturnTheBeninBronzes și videoclipuri pe reţelele de socializare care documentează „tururi de artă furată” în muzeu au adunat milioane de vizualizări. Un sondaj YouGov din anul 2023 arată că 63% dintre britanici susțin returnarea Marmurei Partenonului.

„Generațiile mai tinere văd acest lucru ca pe o problemă de justiție rasială. Muzeele nu mai pot spăla istoria.”, a explicat Alice Procter, activistă și organizatoare a tururilor Uncomfortable Art Tours, care pun în lumină violența colonială.^[sursa]

Între patrimoniu și profit

O temere majoră legată de repatriere este impactul financiar. British Museum atrage anual 6 milioane de vizitatori, mulți dintre aceștia fiind interesați tocmai de exponatele controversate. Pierderea unor artefacte de renume ar putea afecta fluxul de turiști și, implicit, veniturile instituției.

Cu toate acestea, țările care revendică artefacte au făcut pași concreți pentru a le găzdui în condiții optime. Grecia a construit un Muzeu al Acropolei ultramodern pentru Marmura Partenonului, iar Nigeria a inaugurat în anul 2023 Muzeul Edo de Artă Vest-Africană.

„Turismul nu ar trebui să se bazeze pe bunuri furate. Etica trebuie să fie mai importantă decât economia.”, a afirmat premierul grec Kyriakos Mitsotakis.

Unii experți propun soluții de mijloc, precum împrumuturi pe termen lung, replicarea digitală cu scanări 3D sau conservarea partajată, care ar permite comunităților sursă să co-administreze artefactele.

British Museum a făcut primii pași în această direcție, colaborând cu Ghana pentru organizarea expoziției Asante Gold 2024: Colonial Loot and Legacy. Totuși, pentru multe țări, doar restituirea integrală este acceptabilă.

Un muzeu al lumii sau un vestigiu al colonialismului?

Dilema British Museum ridică o întrebare fundamentală: Cui îi aparține cultura? Pot instituțiile modelate de colonialism să se reinventeze într-o lume care cere dreptate istorică?

„Epoca jafului imperial s-a încheiat. Este timpul să returnăm ceea ce a fost furat”, conchide Geoffrey Robertson.

Pe măsură ce țările de origine își unesc forțele prin inițiative precum Global Repatriation Initiative, presiunea asupra British Museum va continua să crească. Alegerea instituției – fie să devină un muzeu al lumii, pentru lume, fie să rămână ancorată în trecut – va defini moștenirea sa în secolul XXI.