Carol Davila, părintele medicinei româneşti

Carol Davila este considerat părintele medicinei românești, datorită contribuției sale fundamentale la organizarea învățământului medical și a sistemului sanitar din România. Dar povestea acestui om remarcabil, care a venit în România ca un străin şi a rămas cunoscut ca un erou, este mult mai complexă.

Origini misterioase

Carol Davila s-a născut în anul 1828, în Parma, Italia, dintr-un tată spaniol și o mamă germană. Sau cel puţin aceasta este varianta oficială. Numele său la naștere a fost Carlo Antonio Francesco d’Avila.

Se spune că, de fapt, Carol Davila ar fi fost fiul nelegitim al compozitorului Franz Liszt. Compozitorul a avut vreme de mulţi ani o relaţie cu scriitoarea franceză, contesa Marie d’Agoult, o femeie frumoasă şi cultă. De pe urma relaţiei celor doi au rezultat patru copii. Primii trei au fost recunoscuţi de tatăl lor şi crescuţi chiar de mama lui Liszt. Al patrulea, însă, nu a beneficiat de recunoaşterea parentală, din motive necunoscute.

La vârsta de 14 ani, Carlo a plecat pe jos spre Spania, pentru a-și regăsi familia din partea tatălui, dar a fost găsit și adoptat de René Rabusseau. Acesta era rectorul Academiei din Limoges, Franța. Tânărul Carlo fost încredințat doctorului A. Guépin, care l-a îndrumat în studiile sale și l-a sfătuit să adopte numele de Carol Davila.

Studii și carieră în Franța

Carol Davila a făcut un stagiu la farmacia lui Léon le Sant din Nantes și a urmat cursurile Facultății de Medicină din Angers și Paris. A urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Paris, obţinând doctoratul în medicină în februarie 1853, cu o teză despre profilaxia sifilisului.

Carol Davila a participat la Războiul Crimeei ca medic militar al armatei franceze și a fost decorat cu medalia Legiunea de Onoare pentru curajul său.

Venirea lui Carol Davila în România

În martie 1853, Carol Davila a fost trimis în Țara Românească, la recomandarea Facultății de Medicină din Paris, pentru a organiza serviciul sanitar al armatei domnitorului Barbu Știrbei.

A fost profund impresionat de starea precară a sănătății publice și a început să introducă reforme și inovații în domeniul medical. Deși trebuia să rămână în România doar 3 ani, a rămas toată viața.

După ce a ajuns în Țara Românească, doctorul Davila a primit din partea lui Barbu Ştirbei gradul de maior. A fost numit medic-şef la Spitalul Militar, iar domnitorul i-a dat mână liberă să reformeze unitatea şi apoi întreg sistemul medical. Davila a realizat că pentru a schimba ceva în sistemul sanitar românesc era nevoie de medici bine instruiți. Astfel, a pus bazele primei şcoli de medicină românească.

În anul 1857, a fost înfiinţată Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie. În ciuda greutăţilor întâmpinate, Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie s-a dezvoltat treptat, astfel încât, în data de 12 noiembrie 1869 a devenit posibilă înfiinţarea Facultăţii de Medicină din Bucureşti, care şi-a deschis cursurile în data de 22 noiembrie 1869. Aceasta a fost prima facultate de medicină de pe teritoriul ţării noastre.

În anul 1860, Carol Davila a fost ridicat la rangul de general. A organizat serviciul românesc de ambulanțe, un serviciu care s-a distins apoi în timpul Războiului de Independență.

Ulterior, Davila şi-a continuat activitatea atât sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, cât şi după venirea regelui Carol I. Sub protecţia acestuia din urmă, doctorul Davila şi-a desăvârșit în cea mai mare măsură opera.

Viaţa personală a lui Carol Davila

Carol Davila a avut două căsnicii, ambele fiind marcate de tragedii.

Prima lui soție a fost Maria Marsille, o franțuzoaică pe care a cunoscut-o la Paris și cu care s-a căsătorit în anul 1859. Cei doi au avut un copil, pe nume Alexandru Davila, care a devenit un dramaturg celebru și prieten al regelui Carol I. Maria a murit în anul 1860, la nașterea celui de-al doilea copil, care nu a supraviețuit nici el.

A doua sa soție a fost Ana Racoviță, fiica savantului Emil Racoviţă. Cei doi s-au căsătorit în anul 1862 şi au avut trei copii: Elena Perticari, Zoe Cuțarida și Carol Nicolae Davila.

Ana a fost o soție devotată, care l-a susţinut pe Carol Davila în activitatea sa medicală. Aceasta a murit în mod tragic, în anul 1874, după ce a fost otrăvită accidental cu stricnină. Autorul a fost chiar unul dintre colegii soţului său, doctorul Bernath, care a luat un flacon, fără a-și da seama că se afla cu un nivel mai sus decât era raftul unde se afla chinina, și astfel i-a oferit Anei Davila stricnină. Aceasta a murit la scurt timp.

Carol Davila a rămas văduv până la sfârșitul vieții și nu s-a mai recăsătorit vreodată. A continuat să muncească cu şi mai multă îndârjire, devenind un idol şi un exemplu pentru studenţii săi.

Câteva lucruri interesante despre Carol Davila

Carol Davila a avut o activitate prodigioasă și diversificată în România. Iată câteva dintre realizările sale pe care le-a făcut în ţara noastră:

• A fondat Școala Națională de Medicină și Farmacie în anul 1857. Ulterior, aceasta a devenit celebra Universitate de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București;
• A introdus vaccinarea antiholerică în România și a salvat mii de vieți în timpul epidemiei de holeră din anul 1865;
• A inventat tinctura Davila pentru tratamentul holerei, o soluție orală pe bază de opioide folosită pentru managementul simptomatic al diareei;
• A fost primul care a descris sindromul Weil, o formă severă de leptospiroză, în anul 1886;
• A fost un pionier al anesteziei cu cloroform și al transfuziei de sânge în România;
• A fost autorul a peste 100 de lucrări științifice și a mai multor cărți de referință în domeniul medicinei și farmaciei;
• A fost mentorul și prietenul lui Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei;
• A fost fondatorul și președintele Societății de Cruce Roșie din România în anul 1876;
• A fost primul rector al Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București;
• A fost un susținător al emancipării femeilor și al dreptului lor la educație medicală. Printre primele femei care au reuşit în domeniul medicinei, având influenţa gândirii lui Carol Davila, au fost Ana Aslan, Elena Meissner și Sofia Ionescu.

Moartea lui Carol Davila

Carol Davila a murit în data de 24 august 1884, la București, în urma unei boli cardiace. A fost înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Bellu. Statuia sa, realizată de sculptorul Karl Storck, se află în fața Universității de Medicină și Farmacie din București. A fost ales post-mortem membru al Academiei Române în anul 2003.

Doctorul Davila a venit în România ca un străin şi a devenit un exemplu de devotament profesional, patriotism și umanism. De asemenea, a devenit un model pentru generațiile actuale și viitoare de medici români. Prin opera sa, a pus bazele medicinei românești moderne și a adus astfel un prestigiu țării noastre.