Emil Racoviţă a fost unul dintre cei mai remarcabili oameni de știință români, care a lăsat o moștenire impresionantă în domeniile biologiei, zoologiei, speologiei și explorării antarctice. A fost primul român care a participat la o expediție științifică în Antarctica și este considerat fondatorul biospeologiei, știința care studiază viața din mediul subteran. A fost, de asemenea, un profesor influent, un cercetător prolific și un patriot devotat.
O copilărie și o tinerețe dedicate științei
Emil Racoviță s-a născut în data de 15 noiembrie 1868, în Iași. Şi-a petrecut copilăria la moșia familiei din satul Șurănești (în prezent, satul se numeşte Emil Racoviță, şi face parte din comuna Dănești, din judeţul Vaslui).
Mai apoi, tânărul Emil şi-a început educația primară avându-l ca învățător pe Ion Creangă. Şi-a continuat studiile la Institutele Unite, un liceu privat pentru băieți din Iași, unde a luat bacalaureatul în anul 1886. Acolo a fost coleg cu Grigore Antipa și i-a avut drept profesori, printre alții, pe istoricul Alexandru D. Xenopol, chimistul Petre Poni și geologul Grigore Cobălcescu.
Ulterior, a studiat dreptul la Universitatea din Paris, obținând o diplomă de licență în anul 1889. Cu toate acestea, nu a urmat o carieră juridică, ci s-a orientat spre științele naturii. A urmat şi cursurile Facultăţii de Științe din Universitatea Sorbona. Mentorul său a fost zoologul și biologul Henri de Lacaze-Duthiers, profesor la Sorbona și la Muzeul Național de Istorie Naturală al Franţei.
Emil Racoviţă a obținut o diplomă de licență în științe în anul 1891, dându-şi doctoratul în anul 1896, cu o teză intitulată „Le lobe cephalique et l’encéphale des Annélides Polychète” (fr. „Lobul cefalic și encefalul anelidelor polichete”).
Racoviţă a lucrat la laboratoarele Arago, în cadrul stațiunii de biologie marină de la Banyuls-sur-Mer. Acolo a realizat o serie de scufundări la o adâncime de 10 m, fiind ajutat de un echipament Siebe-Gorman, pentru a cerceta viața subacvatică. Emil Racoviţă este protagonistul primei fotografii subacvatice care s-a păstrat până astăzi. Aceasta a fost realizată de fotograful francez Louis Marie Auguste Boutan.
Emil Racoviţă: primul român în Antarctica
Ca un tânăr savant promițător, Racoviţă a fost ales să facă parte dintr-o echipă internațională de cercetare, care a plecat la bordul navei Belgica, condusă de către ofițerul belgian Adrien de Gerlache. Nava a părăsit portul Antwerp în data de 16 august 1897 și a navigat spre Polul Sud. A fost prima navă care a dat numele unei expediții antarctice. Cei 19 membri ai echipei erau de diverse naționalități, printre care și Roald Amundsen, care avea să cucerească Polul Sud în anul 1911.
Emil Racoviţă a fost primul cercetător care a colectat probe botanice și zoologice din zonele situate dincolo de Cercul Polar Antarctic. Românul studiat viața marină, ghețarii, clima și magnetismul terestru. A făcut 22 de ieșiri pe uscat, pentru a aduna date științifice, a efectua investigații și experimente.
Expediția a întâmpinat mai multe greutăți. Între 10 martie 1898 și 14 martie 1899, Belgica a fost prinsă între blocuri de gheață, făcând imposibilă continuarea navigației. A fost un an dificil pentru întreaga echipă. De exemplu, echipajul a trebuit să sape un canal de 75 de metri lungime printr-un strat de gheață de 6 metri grosime, pentru a genera o cale navigabilă spre un corp de apă.
Expediția s-a încheiat cu succes în data de 5 noiembrie 1899, când Belgica a ajuns în portul Punta Arenas din Chile. Emil Racoviţă a publicat rezultatele cercetărilor sale în două volume: „La vie des animaux et des plantes dans l’Antarctique” (fr. „Viața animalelor și plantelor în Antarctica”) în anul 1900 și „L’expédition antarctique belge” (fr. „Expediția antarctică belgiană”) în anul 1903.
Emil Racoviţă, un pionier al biospeologiei
După ce s-a întors din Antarctica, Emil Racoviţă s-a dedicat studiului faunei din mediul subteran. A fost fascinat de adaptarea organismelor la condițiile extreme din peșteri și pânze freatice de apă. Ulterior, a fondat biospeologia ca o nouă ramură a biologiei și a elaborat principiile metodologice ale acesteia.
Savantul român a explorat numeroase peșteri din Franța, Spania, Algeria și România. A descoperit specii noi de animale cavernicole și le-a descris morfologia, fiziologia și ecologia.
În anul 1904, savantul român a vizitat Insula Mallorca, din Spania. Acolo a descoperit, în peștera Cueva del Drach, noi specii de crustacee, acela fiind momentul în care, fascinat fiind de acest domeniu, Racoviiţă a renunţat la cercetarea oceanografică, dedicându-se exclusiv ecosistemelor subterane.
Ca o mărturie a importanţei cercetărilor sale, peste ani, autorităţile din Mallorca au amplasat, la intrarea în oraș, o statuie a omului de ştiinţă român. Ulterior, a publicat lucrarea monumentală Biospeologica (1907-1954), care cuprinde patru volume cu peste 2000 de pagini și peste 1000 de ilustrații.
Activitatea din România
În România, Emil Racoviţă s-a implicat în mod activ în dezvoltarea cercetării şi educaţiei ştiinţifice. A fost profesor şi cercetător la Universitatea din Cluj (1919-1947), unde a înfiinţat Institutul de Speologie (1920), primul de acest fel din lume. Între anii 1922-1926, Emil Racoviţă a fost senator, reprezentat al Universității din Cluj, iar între anii 1926 – 1929, a fost rector al Universității din Cluj. În aceeaşi perioadă, a fost preşedinte al Academiei Române (1926-1929) şi membru al mai multor academii şi societăţi ştiinţifice din Europa.
În total, a publicat peste 1000 de lucrări ştiinţifice în domeniile biologiei, zoologiei, speologiei, botanicii şi geologiei.
Emil Racoviţă este recunoscut ca un savant genial, dar un om modest şi generos. A fost căsătorit cu Hélène Boucard, alături de care a avut o căsnicie fericită. Cei doi au avut împreună trei copii: Renée Racoviță (n. 1908), Ion Racoviță (1909-1938) și Andrei Racoviță (n. 1911).
Savantul a donat o parte din averea sa pentru susţinerea cercetării ştiinţifice şi a educaţiei în România. A fost un patriot convins şi un susţinător al unităţii naţionale.
Emil Racoviţă, un model pentru generațiile viitoare
Emil Racoviţă a murit în data de 19 noiembrie 1947, la Cluj, după o lungă suferinţă cauzată de o boală cardiacă. A fost înmormântat în Cimitirul Hajongard din Cluj-Napoca.
Emil Racoviţă reprezintă o sursă de inspiraţie pentru toţi cei care iubesc ştiinţa şi natura. Savantul român a demonstrat în repetate rânduri cum se poate explora necunoscutul, cu pasiune şi curiozitate. A demonstrat posterităţii cum se poate contribui la progresul cunoaşterii cu rigurozitate şi creativitate şi a arătat cum se poate servi patria cu devotament şi onestitate.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Guta este creștere în rândul bărbaților tineri și ar putea contribui la disfuncția erectilă
Un transplant de rinichi de porc a ținut un bărbat în viață timp de 271 de zile – un record – în timp ce acesta aștepta un organ uman
Un principiu al lui Einstein, vechi de 110 ani, a trecut testul pe un atom aflat în două locuri deodată
ADN-ul antic dezvăluie colapsul misterios al constructorilor de monumente megalitice din Europa
