Catastrofa feroviară de la Ciurea: peste 1.000 de morți în cea mai mare catastrofă din istoria CFR

Catastrofa feroviară de la Ciurea rămâne cel mai grav accident feroviar din România, intrând în istorie prin tragismul său. Evenimentul s-a petrecut în noaptea de 31 decembrie 1916/13 ianuarie 1917, în plin război mondial, în gara Ciurea, situată la sud de Iași, pe ruta feroviară Bârlad – Iași. Dezastrul s-a soldat cu peste 1.000 de morți, însă lipsa unei anchete oficiale a lăsat cauzele accidentului învăluite în mister.

În septembrie 1916, contraofensiva armatelor Puterilor Centrale și ocuparea Bucureștiului au declanșat un val masiv de refugiați spre Moldova. Din octombrie, guvernul și familia regală s-au retras la Iași, accentuând exodul populației civile. Se estimează că aproape un milion și jumătate de oameni au fost evacuați, într-un context în care populația Vechiului Regat număra circa opt milioane de locuitori.

Printre aceștia se afla și un convoi militar, trenul de etapă E-1, format din 26 de vagoane, care plecase din Galați după ce Brăila căzuse sub ocupație germană. Trenul, aglomerat peste capacitate, transporta soldați români și ruși, dar și civili refugiați din teritoriile ocupate de armatele generalului von Mackensen. Aproximativ 1.000 de oameni se aflau la bord, mulți dintre ei călătorind pe acoperișurile vagoanelor, pe scări sau între tampoane.

De-a lungul traseului Bârlad-Iași, trenul s-a oprit de mai multe ori pentru a se reaproviziona cu lemne, din cauza lipsei de cărbuni.^[sursa]

Catastrofa feroviară de la Ciurea

În noaptea de 30/31 decembrie 1916 (stil vechi), trenul a ajuns în gara Bârnova. După verificarea frânelor de aer Westinghouse – o procedură repetată după o primă inspecție la Bălteni – nu au fost raportate probleme. La ora 1 dimineața, trenul, tractat de două locomotive, a pornit spre Iași.

Însă, pe porțiunea de cale ferată dintre Bârnova și Ciurea, unde panta devine extrem de abruptă, mecanicii locomotivei au încercat să frâneze, dar frânele de contrapresiune ale vagoanelor nu au răspuns. Întrucât 23 de vagoane erau echipate cu frâne de mână, mecanicii au transmis semnale acustice către controlorii din vagoane pentru a le acționa. Totuși, din cauza aglomerației, aceștia nu au reușit să ajungă la ele.

În gara Ciurea, angajații căilor ferate au încercat să evite o coliziune cu vagoanele de păcură staționate pe linia principală, activând un macaz care a direcționat trenul pe o linie secundară. Din păcate, viteza excesivă și unghiul mare al curbei au dus la deraieri masive. Doar locomotiva și un vagon au reușit să treacă pe linia 2, în timp ce restul vagoanelor, cu excepția a două, au sărit de pe șine.

Cel puțin un vagon s-a izbit de cisternele cu combustibil, declanșând o explozie uriașă și un incendiu devastator.

Acul vitezometrului locomotivei a fost găsit blocat la 95 km, indicând viteza pe care trenul a avut-o în acele clipe. Momentul critic al accidentului este descris astfel: „Am simţit perfect cum trenul a sărit de pe şine ca o reptilă monstruoasă de fier şi de oţel, trăgându-i pe toţi călătorii săi spre mutilare sau spre marea călătorie de dincolo… Aveam senzaţia că sunt aruncată în fundul unui puţ, o ploaie de obiecte alunecând în jurul corpului meu… Cât a durat acest supliciu? Câteva minute, dar mie mi s-a părut interminabil…” – ziarul „Mișcarea”.

Deznodământul tragediei de la Ciurea

Aproximativ 1.000 de persoane și-au pierdut viața în acest dezastru feroviar. Trupurile neînsuflețite, scoase dintre resturile de metal contorsionat ale garniturii, au fost depuse în gara Ciurea. În ciuda apelurilor repetate pentru identificarea victimelor, doar câteva au fost recunoscute. Majoritatea au fost înhumate într-o groapă comună uriașă, aflată la circa 500 de metri de gară, un mormânt care există și astăzi.

Printre victime s-a numărat locotenentul Vasile Cantacuzino, fiul lui Matei B. Cantacuzino, iar istoricul Vasile Pârvan s-a aflat printre cei răniți.

Pentru a evita demoralizarea populației, deja greu încercată de mersul nefavorabil al războiului, guvernul a controlat strict și a limitat detaliile publicate în presa vremii despre amploarea tragediei de la Ciurea.

Nicio anchetă oficială nu a fost realizată pentru a stabili cauzele exacte ale accidentului. Întrebări esențiale au rămas fără răspuns: de ce frânele nu au funcționat, deși fuseseră verificate anterior? De ce linia 1 era ocupată de garnitura de cisterne, când ar fi trebuit să fie liberă? Una dintre ipoteze sugerează că un pasager din primele vagoane ar fi închis accidental robinetul de aer comprimat, împiedicând astfel propagarea aerului către frânele celorlalte vagoane.

Catastrofa feroviară de la Ciurea rămâne cel mai grav accident de acest tip din istoria României și al treilea ca amploare la nivel mondial.