Timp de 88 de ani, Oceanul Pacific a păstrat unul dintre cele mai mari secrete ale sale. O tăcere adâncă, întreruptă doar de vuietul valurilor, a învăluit soarta Ameliei Earhart, legendara aviatoare și aventurieră în viața reală, cu un parcurs demn de Indiana Jones, care a dispărut în imensitatea albastră în 1937. Dar acum, dintr-un muzeu îndepărtat, o mână de oase ar putea în sfârșit să rupă tăcerea și să ne spună ultimul capitol al poveștii ei.
O pionieră născută pentru cer
Pentru a înțelege misterul, trebuie să o înțelegem mai întâi pe Amelia. Ea a fost o adevărată revoluționară, o forță a naturii într-o epocă a convențiilor stricte. După ce s-a îndrăgostit de zbor în adolescență, în timpul unui zbor de 600 de metri cu un cascador la un târg, a devenit a 16-a femeie din lume care a obținut o licență de pilot.
Trecutul ei era divers – a fost asistentă medicală într-un spital militar canadian în timpul Primului Război Mondial și asistentă socială în 1925 – dar destinul ei era scris printre nori. Devenise deja o celebritate, prima femeie care a traversat singură Oceanul Atlantic, iar potențialul ei părea nelimitat.
Ultimul zbor al Ameliei Earhart
Pe 1 iunie 1937, Earhart și navigatorul ei, Fred Noonan, au pornit în cea mai mare aventură a lor: înconjurul lumii. La bordul avionului lor bimotor, un Lockheed 10-E Electra, au pornit din California într-un itinerar ambițios de 46.670 de kilometri, care i-a purtat peste America Centrală și de Sud, Africa și Australia.
După șase săptămâni de călătorie epuizantă, dar plină de succes, a urmat cea mai dificilă etapă. Au decolat din Noua Guinee, cu destinația Insula Howland – un punct minuscul în vastitatea Pacificului. Un zbor de 20 de ore deasupra apelor deschise. Deși Paza de Coastă a SUA îi asista de la sol pentru a-i ghida, Earhart și Noonan nu au găsit niciodată insula. Apelurile lor radio, tot mai disperate, s-au stins. Apoi, tăcere. Nu au mai fost văzuți niciodată.
Teoria care nu a dispărut niciodată
De-a lungul deceniilor, teoriile au abundat. Dar una a persistat, bazată pe o eroare de calcul tragică. Mulți experți cred că Noonan, în calculele sale, a omis să ia în considerare traversarea Liniei Internaționale de Schimbare a Datei. Pentru metoda sa de navigație astronomică, cunoașterea exactă a datei și a orei era crucială.
Dacă această teorie este corectă, eroarea i-ar fi deviat cu aproximativ 110 kilometri de la curs, conducându-i nu spre Howland, ci spre o altă insulă, Gardner (cunoscută astăzi ca Nikumaroro), la circa 650 de kilometri de destinația lor. De aici se crede că Earhart a transmis ultimele sale apeluri disperate.
Oasele de pe Insula Crabilor
Aici, povestea capătă o turnură macabră. O teorie detaliată de National Geographic sugerează că, după prăbușire, Noonan ar fi murit, iar avionul Electra ar fi fost tras în larg de maree. Earhart ar fi supraviețuit singură pe insulă timp de câteva săptămâni.
Dar nu era cu adevărat singură. Insula este renumită pentru populația sa de crabi de cocos, creaturi uriașe, lungi de până la un metru. Se crede că aceștia au devorat trupul neînsuflețit al aviatoarei după moartea sa.
Această teorie înfiorătoare a căpătat o bază reală în 1940, când coloniștii britanici au descoperit pe insulă 13 oase umane și un craniu. Medicii vremii le-au examinat și le-au atribuit, în mod eronat, unui bărbat. Oasele au fost apoi pierdute. Raportul oficial menționa că restul scheletului lipsea, probabil pentru că „crabii de cocos au împrăștiat multe oase”.
O nouă speranță dintr-un muzeu
Misterul ar fi putut rămâne îngropat acolo, dacă nu ar fi fost perseverența științei moderne. Arheologul Fredrik Hiebert de la National Geographic și echipa sa au făcut o descoperire uluitoare: au regăsit fragmente din craniul descoperit în anul 1940, păstrate în Muzeul și Centrul Cultural Te Umwanibong din Tarawa, Kiribati.
Deși inițial medicii care au studiat rămășițele stabiliseră că aparțin unui bărbat, analiza modernă a acestor fragmente a confirmat ceea ce unii antropologi suspectau de mult: oasele aparțin unei femei adulte. Ar putea fi ea?
Cu aceste fragmente osoase acum identificate ca aparținând unei femei, știința a făcut un pas uriaș în a transforma speculația în probabilitate. Dar, în absența epavei avionului Electra, rămâne întrebarea: este acesta capitolul final al poveștii Ameliei Earhart sau doar un alt ecou tulburător, purtat de vânt peste apele tăcute ale Pacificului?
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
