Când bombardierele japoneze au apărut pe cerul de deasupra Pearl Harbor, în dimineața zilei de 7 decembrie 1941, armata americană era complet nepregătită. Atacul-surpriză a fost devastator și a schimbat dramatic cursul celui de-al Doilea Război Mondial, în special pe teatrul de operațiuni din Pacific. Dincolo de efectul surpriză, acest atac asupra Pearl Harbor din 1941 a fost rezultatul direct al unui deceniu de expansiune militară japoneză în Asia și al deciziei SUA de a impune un embargou paralizant asupra exporturilor de petrol.
Au existat însă câteva motive-cheie care, privite în retrospectivă, fac ca acest bombardament să pară aproape inevitabil. Tensiunile dintre Japonia și Statele Unite se intensificaseră de aproape un deceniu, iar războiul ajunsese să pară inevitabil.
Ambițiile Japoniei au crescut după două războaie câștigate
Japonia, o națiune insulară izolată de restul lumii de-a lungul unei bune părți din istoria sa, a intrat la începutul secolului al XX-lea într-o perioadă de expansiune agresivă. Două războaie câștigate — împotriva Chinei, în 1894–1895, și Războiul ruso-japonez, din anii 1904–1905 — au alimentat aceste ambiții, la fel ca participarea de succes a Japoniei la Primul Război Mondial (1914–1918), alături de Aliați.
Marea Depresiune a împins Japonia să invadeze China
În anii 1930, în plină Criză Economică, Japonia a încercat să-și rezolve problemele economice și demografice invadând China. A început în anul 1931, cu Manciuria. Când o comisie numită de Liga Națiunilor a condamnat invazia, Japonia s-a retras din organizația internațională. Avea să ocupe Manciuria până în 1945.
În iulie 1937, o ciocnire la Podul Marco Polo, în Beijing, a declanșat un nou război sino-japonez. În decembrie același an, după ce au capturat Nanjing (Nanking), capitala Partidului Naționalist Chinez, sau Guomindang (Kuomintang), forțele japoneze au comis, timp de 6 săptămâni, masacre și violuri în masă — cunoscute astăzi sub numele de tristă faimă al Masacrului de la Nanjing.
Cum a declanșat embargoul SUA atacul de la Pearl Harbor
Având în vedere aceste atrocități, Statele Unite au început să adopte sancțiuni economice împotriva Japoniei, între care embargouri comerciale asupra exporturilor de aeronave, petrol, fier vechi și alte bunuri esențiale, și au acordat sprijin economic forțelor Guomindang. În iulie 1941, administrația Franklin D. Roosevelt a înghețat activele japoneze din SUA și a instituit un embargou total asupra petrolului. Cum Japonia importa peste 80% din necesarul său energetic din Statele Unite, armata imperială a fost pusă în fața unei alegeri critice: retragerea din China sau războiul. În septembrie 1940, Japonia a semnat Pactul Tripartit cu Germania și Italia, cele două regimuri fasciste aflate atunci în război cu Aliații.
Tokyo și Washington au negociat luni de zile înainte de atacul de la Pearl Harbor, fără rezultat. Statele Unite sperau că embargourile asupra petrolului și a altor bunuri esențiale vor determina Japonia să renunțe la expansionism. S-a întâmplat contrariul: sancțiunile și celelalte măsuri punitive au convins Japonia să-și mențină poziția și au stârnit furia populației împotriva amestecului continuu al Occidentului în afacerile asiatice.
Pentru Japonia, războiul cu Statele Unite începuse să pară inevitabil pentru apărarea statutului său de mare putere mondială. Cum raportul de forțe le era defavorabil, singura lor șansă era elementul-surpriză.
De ce Pearl Harbor era o țintă ușoară
În mai 1940, Statele Unite au transformat Pearl Harbor în baza principală a Flotei lor din Pacific. Americanii nu se așteptau ca japonezii să atace mai întâi în Hawaii, la aproximativ 4.000 de mile (circa 6.400 de kilometri) de teritoriul continental japonez, așa că baza a rămas relativ neapărată — și, prin urmare, o țintă ușoară.
Amiralul Isoroku Yamamoto a petrecut luni întregi planificând un atac menit să distrugă Flota Pacificului și moralul Marinei SUA, astfel încât aceasta să nu poată riposta în timp ce forțele japoneze începeau să avanseze către ținte din tot Pacificul de Sud.
Care au fost consecințele atacului: intrarea SUA în război
Atacul-surpriză asupra Pearl Harbor urma să scoată Statele Unite din izolare și să le arunce în cel de-Al Doilea Război Mondial — un conflict care avea să se încheie cu capitularea Japoniei, după devastatoarele bombardamente atomice asupra Hiroshimei și Nagasakiului, din august 1945.
La început, însă, atacul a părut un succes pentru Japonia. Bombardierele au lovit toate cele opt cuirasate americane, scufundând patru și avariind alte patru, au distrus sau avariat peste 300 de aeronave și au ucis aproximativ 2.400 de americani la Pearl Harbor.
Până la începutul anului 1942, forțele japoneze au cucerit un șir de posesiuni coloniale occidentale, actuale și foste: Birmania (azi Myanmar), Malaya Britanică (azi Malaezia și Singapore), Indiile Orientale Olandeze (azi Indonezia) și Filipinele. Au obținut astfel acces la resursele naturale abundente ale acestor teritorii, inclusiv petrol și cauciuc.
Ce au ratat bombardierele japoneze
Atacul de la Pearl Harbor nu și-a atins însă obiectivul de a distruge complet Flota Pacificului. Bombardierele japoneze au ratat rezervoarele de petrol, depozitele de muniție și instalațiile de reparații, iar niciun portavion american nu se afla în zonă în timpul atacului.
În iunie 1942, acest eșec s-a întors împotriva japonezilor: forțele americane au obținut o victorie majoră în Bătălia de la Midway, schimbând decisiv soarta războiului în Pacific. În cele din urmă, deși a fost un succes tactic de moment, bombardamentul de la Pearl Harbor a reprezentat o eroare strategică fatală. El a asigurat prăbușirea Imperiului Japonez sub greutatea puterii industriale americane — o decizie al cărei preț final și devastator avea să fie plătit, patru ani mai târziu, la Hiroshima și Nagasaki.
Hiroshima, apoi Nagasaki: de ce a aruncat America a doua bombă atomică peste Japonia
O coincidență climatică explică de ce s-au prăbușit civilizațiile mediteraneene în vremea „Odiseei”
Cum s-a ridicat Tokyo din ruine după cel de-Al Doilea Război Mondial
Pe 17 iulie 1984, milioane de oameni s-au uitat la televizor ca să urmărească în direct un accident feroviar. Nu a fost un accident obișnuit
„Se lichidează radical!” Documentul din arhiva Securității care confirmă ordinul lui Ceaușescu
