La 30 aprilie 1789, pe balconul clădirii Federal Hall, de pe Wall Street din New York, George Washington a depus jurământul ca primul președinte al Statelor Unite.
Pe 5 mai 1789, cu gândul la acest moment istoric, i-a scris lui James Madison, cel care avea să devină al patrulea președinte al SUA: „Întrucât, în situația noastră, orice lucru făcut pentru prima dată va servi drept precedent, îmi doresc din toată inima ca aceste precedente să fie așezate pe principii adevărate.” Ajunsese acolo după primele alegeri prezidențiale din istoria SUA, în care, privit îndeobște ca erou național, pornise ca favorit.
Regulile primelor alegeri prezidențiale
Alegerile din 1788–1789 nu semănau deloc cu campaniile electorale moderne. Pe atunci, publicul privea cu neîncredere ambițiile politice afișate, de aceea candidații nu urmăreau funcția pe față. Își arătau interesul discret, iar susținătorii făceau campanie în numele lor. Cum nu existau partide politice consacrate, candidații la președinție și la vicepreședinție nu formau un tandem pe aceeași listă.
Nici votul nu era direct. Constituția prevedea ca fiecare stat să desemneze, în felul hotărât de propriul legislativ, un număr de electori egal cu numărul total al senatorilor și reprezentanților săi în Congres. Acești electori formau Colegiul Electoral și tot ei, nu alegătorii, votau pentru președinte. Cel care obținea cele mai multe voturi devenea președinte, iar cel de pe locul al doilea, vicepreședinte.
Alegerea electorilor și numărarea voturilor
Între 15 decembrie 1788 și 10 ianuarie 1789, fiecare stat și-a desemnat electorii prezidențiali. Colegiul Electoral a votat pe 4 februarie 1789, dar nu într-un singur loc: potrivit Constituției, electorii se întruneau separat, fiecare grup în statul său. La vot au participat 10 state: Connecticut, Delaware, Georgia, Maryland, Massachusetts, New Hampshire, New Jersey, Pennsylvania, Carolina de Sud și Virginia.
Statul New York nu a numit electori, iar Carolina de Nord și Rhode Island nu au putut participa, fiindcă nu ratificaseră încă Constituția. Textul ei stabilea că ajungea ratificarea de către nouă state pentru ca ea să intre în vigoare, dar numai între statele care o adoptaseră.
Noul Congres s-a reunit pentru prima dată pe 4 martie 1789, însă nici Camera Reprezentanților, nici Senatul nu aveau destui membri prezenți pentru a forma cvorumul. Vremea rea îi împiedicase pe mulți aleși să ajungă la timp la New York, iar fără cvorum în ambele camere nu se putea lua nicio decizie oficială. Camera a întrunit cvorumul pe 1 aprilie, iar Senatul, pe 6 aprilie. În aceeași zi, cele două camere s-au reunit în ședință comună, au numărat voturile electorale și le-au certificat oficial.
Votul unanim pentru Washington și vicepreședinția lui Adams
La președinție, George Washington era favoritul incontestabil. Era candidatul de suflet al Virginiei, statul său și cel mai mare al vremii, și avea o experiență considerabilă: comandase Armata Continentală în Războiul de Independență și prezidase Convenția Constituțională din 1787. Cu un asemenea parcurs, părea singura opțiune realistă pentru conducerea națiunii.
Fiecare dintre cei 69 de electori, desemnați de statele lor prin metode diferite, avea dreptul la două voturi, pentru două persoane diferite, dintre care cel puțin una trebuia să fie din alt stat. În acest sistem, George Washington a fost ales în unanimitate: fiecare elector i-a dat unul dintre cele două voturi, deci 69 în total. A devenit astfel singurul președinte din istoria Statelor Unite ales cu o asemenea susținere.
Aproape jumătate dintre electori au optat pentru John Adams. Cu 34 de voturi, cel mai mare număr după Washington, Adams a fost ales vicepreședinte, iar celelalte 35 de voturi s-au împărțit între alți 10 candidați. Pentru că venea din statul Massachusetts, în Nord, iar Washington din Virginia, în Sud, alegerea lui a dat administrației un echilibru regional.
De la învestirea din 1789 la moartea din 1799
După ce a primit vestea victoriei, Washington a pornit de acasă, din Virginia, spre New York, prima capitală a Statelor Unite, aflată în acest rol doar temporar. Acolo, la Federal Hall, a depus jurământul prezidențial pe 30 aprilie 1789. Învestirea a fost marcată de festivități și de o ceremonie solemnă, care a dat tonul pentru noul guvern.
Ca președinte, a încercat să unească națiunea și să apere interesele noii republici, în țară și în străinătate. În 1792 a fost reales în unanimitate pentru un nou mandat.
George Washington, unul dintre liderii Revoluției Americane, a murit la doi ani după ce se retrăsese din funcție, pe 14 decembrie 1799, la vârsta de 67 de ani.
Ce s-a mai descoperit în Istorie & Arheologie?
Fiica ultimului țar al Rusiei ar fi putut fi soția prințului Carol: logodna ratată de la Constanța, în 1914
Meretneith, una dintre primele regine ale Egiptului antic, recunoscută după 5.000 de ani
Mii de desene uriașe în deșertul peruan și nicio explicație unică: ce știu cercetătorii despre Liniile Nazca
Văduva lui Mao, de la vârful puterii în China la condamnarea la moarte
