În 1978, fizicianul sovietic Anatoli Bugorski a făcut ceva ce nimeni nu ar trebui să facă: și-a introdus capul în cel mai puternic accelerator de particule din Uniunea Sovietică. Un fascicul de protoni, deplasându-se cu o viteză apropiată de cea a luminii, i-a perforat craniul. Incredibil, nu numai că a supraviețuit, dar acum, decenii mai târziu, cercetătorii au reușit să reconstituie în detaliu traseul incredibil al fasciculului prin creierul său.


Incidentul s-a petrecut la Institutul de Fizică de Înaltă Energie din Protvino, unde se afla sincrotronul U-70, un colos de 1,5 kilometri. O serie de defecțiuni ale sistemelor de siguranță au coincis exact cu momentul în care Anatoli Bugorski, pe atunci în vârstă de 36 de ani, a inspectat o componentă defectă, ducând la unul dintre cele mai bizare accidente din istoria științei.
Reconstituirea traiectoriei fasciculului de protoni
Recrearea acestui eveniment a fost o provocare majoră pentru o echipă de cercetători, conform unui nou studiu. Fără documente medicale originale sau imagini clare, păstrate sub secret de stat, singura lor pistă a fost o fotografie neclară a feței umflate a fizicianului, care arăta traiectoria aproximativă a razei.
Folosind această imagine, echipa a creat o redare 3D și a descoperit un detaliu crucial: fotografia nu era un profil perfect, ci surprindea o ușoară rotație a capului lui Bugorski. Această revelație le-a permis să mapeze cu precizie traseul distructiv. Fasciculul a intrat prin partea din spate a capului, a traversat lobul temporal stâng, foarte aproape de joncțiunea cu lobul occipital, și a ieșit lângă nara stângă.
Această traiectorie explică multe dintre consecințele medicale. Afectarea lobului temporal este, cel mai probabil, cauza crizelor de epilepsie pe care Bugorski a început să le sufere după accident. De asemenea, fasciculul a trecut direct prin labirintul osos al urechii stângi, ceea ce a dus la surditate completă pe acea parte. Amorțeala persistentă a feței sale stângi se datorează, probabil, distrugerii nervului infraorbital sau a osului temporal.
Ce s-a întmâmplat cu singurul singurul om lovit în cap de un accelerator de particule
Ceea ce este cu adevărat uimitor este ce nu a fost afectat. „Este de remarcat faptul că, în ciuda leziunii survenite într-o regiune asociată cu limbajul (auzit, vorbit și citit) în lobul temporal și la limita cu lobul occipital, legat de vedere, accidentul, în afară de oboseala preconizată, pare să nu fi afectat în mod semnificativ percepția sau facultățile intelectuale ale lui Bugorski”, scriu autorii studiului, conform IFL Science.
Poate cel mai șocant aspect este supraviețuirea în sine. Accidentul l-a expus la o doză de radiații estimată între 200.000 și 300.000 de rads – de până la 600 de ori mai mare decât doza considerată letală. Cu toate acestea, după ce a fost lovit, Anatoli Bugorski și-a terminat ziua de lucru și a mers la medic abia a doua zi.
După aproximativ un an și jumătate, s-a întors la muncă, și-a finalizat doctoratul și a continuat să lucreze ca fizician până la vârsta de 77 de ani. O dovadă vie că realitatea poate depăși orice ficțiune.
Accidentul într-o clipă: date esențiale
| Metrică șocantă 💥 | Impactul real asupra omului 🤯 |
|---|---|
| Viteza fasciculului | Aproape de viteza luminii (~299.792 km/s) |
| Doza de radiații | Până la 300.000 de rads într-o fracțiune de secundă |
| Pragul mortal | De 600 de ori peste doza considerată letală pentru un om |
| Reacția imediată | Și-a terminat ziua de lucru; a mers la medic abia a doua zi |
| Consecințe fizice | Surditate completă (urechea stângă) și crize de epilepsie |
| Miracolul cognitiv | Intelectul și personalitatea au rămas complet neafectate |
| Reziliența umană | S-a întors la muncă, și-a finalizat doctoratul și a lucrat până la 77 de ani |
Dincolo de datele clinice și reconstituirile 3D, rămâne o întrebare profund umană: ce înseamnă să trăiești știind că un fragment de stea artificială ți-a străpuns mintea? În acea zi, Anatoli Bugorski a încetat să mai fie doar un fizician; a devenit un paradox viu. Un om a cărui carieră era dedicată înțelegerii legilor fundamentale ale Universului, transformat într-o anomalie singulară a acelorasi legi.
Supraviețuirea sa nu este doar o minune medicală, ci și o poveste despre reziliența incredibilă a conștiinței umane în fața unor forțe pe care abia începem să le înțelegem. Putem spune că savantul a privit, literalmente, în inima materiei, iar materia a privit înapoi.
Studiul este disponibil pe OrtogOnlineMag.












