Ce se ascunde, de fapt, sub Himalaya? O enigmă veche de 100 de ani a fost în sfârșit rezolvată, arată cercetătorii

O teorie fundamentală, veche de un secol, care explică modul în care greutatea colosală a Munților Himalaya și a Platoului Tibetan este susținută, ar putea fi complet greșită, sugerează un nou studiu revoluționar. Geologii sunt pe cale să rescrie ceea ce știam despre fundația celui mai înalt lanț muntos de pe Pământ.

Ce se află cu adevărat sub Himalaya?

Himalaya s-a format acum aproximativ 50 de milioane de ani, în urma coliziunii dintre plăcile tectonice indiană și eurasiatică. Pe măsură ce placa indiană a alunecat sub cea eurasiatică, scoarța terestră s-a dublat în grosime, creând un fundament despre care se credea că susține singur regiunea. Această idee, propusă în 1924 de geologul elvețian Émile Argand, a dominat gândirea științifică timp de un secol. Deși influent, modelul lui Argand nu a fost niciodată testat cu instrumentele moderne de analiză geofizică disponibile cercetătorilor de azi.

Însă, conform noilor cercetări, această teorie are o problemă fundamentală. La adâncimi de peste 40 de kilometri, temperaturile extreme fac ca rocile din scoarță să devină ductile și maleabile.

„Dacă ai o crustă de 70 km, atunci partea cea mai de jos devine ca iaurtul — și nu poți construi un munte deasupra iaurtului”, explică Pietro Sternai, doctor în geofizică, cu peste 15 ani de cercetare în tectonica plăcilor și procesele litosferice, profesor de geofizică la Universitatea Milano-Bicocca din Italia și autorul principal al studiului. Sternai, al cărui portofoliu de cercetare include colaborări cu instituții precum CNRS (Franța) și ETH Zürich, a condus studiul împreună cu o echipă internațională de experți.

Deși dovezile contrare au existat de mult timp, ideea a două cruste perfect suprapuse a fost atât de convingătoare încât majoritatea geologilor au continuat să o accepte, interpretând orice date noi prin prisma ei.

Un model „sandviș“ pentru a explica înălțimea Himalaya

Noul studiu, publicat în revista Tectonics, una dintre cele mai respectate reviste din domeniul geologiei structurale, propune un model radical diferit: între cele două straturi de scoarță se află o bucată rigidă de manta terestră. Mantaua, fiind mult mai densă, nu se lichefiază la aceleași temperaturi, oferind rezistența mecanică necesară pentru a susține munții.

Folosind simulări computerizate ale coliziunii continentale, Sternai și echipa sa au descoperit că, pe măsură ce placa indiană a alunecat sub cea eurasiatică și a început să se topească, bucăți din ea s-au ridicat și s-au atașat de baza litosferei – stratul exterior rigid al planetei.

Astfel, se formează o structură de tip „sandviș” – scoarță, manta, scoarță – care oferă atât flotabilitatea necesară pentru a menține regiunea la altitudini mari, cât și rezistența pentru a susține greutatea imensă. „Ai toate ingredientele necesare pentru a ridica topografia și a susține greutatea Himalaya și a platoului tibetan”, a adăugat Sternai.

Cercetătorii au validat modelul comparându-l cu date seismice și informații colectate direct din roci. Acest nou aranjament explică observații geologice care până acum păreau enigmatice. „Acum lucrurile încep să capete sens”, a declarat co-autorul Simone Pilia, de la Universitatea King Fahd de Petrol și Minerale din Arabia Saudită.

Studiul s-a bazat pe modele numerice calibrate cu date seismice și mostre geologice prelevate din regiunea Himalaya, fiind revizuit de experți internaționali înainte de publicare.

Implicațiile unei descoperiri fundamentale

Importanța acestei descoperiri depășește granițele geologiei. Contestarea unei teorii vechi de un secol ilustrează perfect modul în care știința avansează: prin reevaluare curajoasă și date riguroase. Munca echipei de cercetare subliniază că înțelegerea noastră asupra forțelor care modelează planeta nu este statică, ci se află într-o continuă evoluție. Noul model geologic oferă astfel o fundație mai robustă, la propriu și la figurat, pe care se pot construi viitoarele investigații ale dinamicii Pământului și ale formării altor lanțuri muntoase.