Deși „liniile genealogice fantomă” ar putea suna mai degrabă a subiect de film paranormal, conceptul are rădăcini adânci în știința reală, fiind o descoperire fascinantă a studiilor genetice recente. Acestea reprezintă urmări ale unor populații antice care au dispărut fără a lăsa în urmă nicio fosilă, dar ale căror urme persistă în mod surprinzător în genomul multor ființe vii de astăzi, inclusiv în cel al oamenilor și al altor primate.
Paleoantropologul John Hawks, de la Universitatea Wisconsin-Madison, definește aceste grupuri drept populații străvechi care s-au stins, „dar nu înainte de a-și aduce contribuția genetică în alte populații care au supraviețuit”. Practic, suntem purtătorii unor mesaje biologice transmise de specii despre care, altfel, nu am fi știut niciodată că au existat.
Ce sunt „liniile genealogice fantomă”: de la un arbore liniar la un „fluviu împletit” al evoluției
În ultimele două decenii, analizele genetice avansate au scos la iveală urme ale mai multor astfel de descendențe fantomă în ADN-ul strămoșilor noștri, dar și în fragmente de ADN antic recuperate din fosile. Aceste grupuri arhaice au populat pământul timp de sute de mii sau chiar milioane de ani, însă absența resturilor fosile le-a menținut în anonimat până la intervenția geneticii.
„Disciplina noastră a trecut de la un model liniar simplificat și direct al evoluției la un model mai ramificat în descrierea ultimilor 7 milioane de ani”, explică Michael Petraglia, paleoantropolog la Universitatea Griffith din Australia. Potrivit acestuia, „arborele” evoluției umane a devenit tot mai vast și mai puțin definit pe măsură ce au fost identificate noi linii fantomă, transformându-se mai degrabă într-un „fluviu împletit” de grupuri antice.
Un aspect esențial al cercetării actuale este procesul de „de-fantomare”. Acesta are loc atunci când fosile nou descoperite se potrivesc cu semnăturile genetice identificate anterior ca fiind „fantomă”. Petraglia subliniază că aplicarea testelor ADN a făcut evident faptul că existau lacune majore în înțelegerea evoluției noastre, sugerând prezența unor populații pentru care înregistrările fosile lipseau cu desăvârșire.
Strămoșii „superarhaici”: o moștenire de 2 milioane de ani
Cercetătorii au observat aceste urme genetice misterioase în special în populațiile moderne din anumite regiuni ale Africii de Vest, Asiei și Oceaniei. O mare parte din eforturile paleoantropologice s-au concentrat recent pe un grup de hominizi „superarhaici”, cunoscuți exclusiv prin intermediul genelor lor.
Această linie fantomă s-a separat de ramura care a dus la apariția oamenilor moderni, a neandertalienilor și a denisovanilor în urmă cu aproximativ 1,8 până la 2 milioane de ani. Este o perioadă care coincide cu epoca în care Homo erectus era specia dominantă în Africa. În lipsa fosilelor, existența acestui grup superarhaic a fost dedusă matematic și biologic prin prezența „genelor fantomă” în analizele comparative ale genomului de Homo sapiens, Neanderthal și Denisovan.
O istorie complicată de încrucișări preistorice
Înțelegerea tabloului complet al evoluției noastre este îngreunată de complexitatea interacțiunilor dintre aceste specii. „Cercetările genetice sugerează că strămoșii denisovanilor, neandertalienilor și ai Homo sapiens s-au întâlnit și s-au încrucișat de mai multe ori”, afirmă Petraglia. Aceste episoade de hibridizare au generat dezbateri intense cu privire la identificarea ultimului strămoș comun și la structura liniilor de descendență.
Există dovezi clare că denisovanii s-au încrucișat cu această linie superarhaică în cel puțin două momente distincte. Acest lucru a dus la un număr semnificativ de gene „fantomă” prezente astăzi atât în genomul denisovanilor, cât și în cel al oamenilor moderni care au ascendență denisovană.
Concluzia cercetătorilor este clară: trăim vremuri fascinante în studiul evoluției umane. Există tot mai multe dovezi care susțin ideea că istoria homininilor a fost mult mai complexă și mai „aglomerată” decât ne-am imaginat anterior, fiind marcată de multiple evenimente de încrucișare care, în final, ne-au definit ca specie.
