Cel mai complet schelet de Neanderthal găsit vreodată încă nu poate fi scos la suprafață

Din cel mai complet schelet de Neanderthal descoperit vreodată oamenii de ştiinţă au reuşit să recupereze doar câteva fragmente din omoplat.

În adâncul unei peșteri din sudul Italiei, un om de Neanderthal straniu de atipic a rămas blocat cu capul în jos timp de aproximativ 150.000 de ani. Denumit Omul din Altamura, acest schelet remarcabil reprezintă una dintre cele mai spectaculoase fosile umane descoperite vreodată și ar putea ajuta la elucidarea unora dintre misterele care înconjoară evoluția noastră ca specie. Asta dacă am putea scoate bătrânul neanderthal afară din peşteră.

Cel mai complet schelet de Neanderthal: Omul din Altamura

Craniul inversat al acestui specimen ciudat a fost reperat pentru prima dată ieșind dintr-un perete din sistemul carstic Lamalunga, lângă Altamura, în anul 1993. Cercetătorii au fost frapați imediat de orientarea neobișnuită a scheletului și de aspectul său noduros, cauzat de acumularea pe suprafața craniului a unor pete de calcite, cunoscute și sub denumirea de „popcorn de peșteră”.^[sursa]

Din păcate însă, oasele au fuzionat complet cu roca înconjurătoare, lăsându-l pe Omul din Altamura captiv în mormântul său natural. Rezumând situația frustrantă a vechiului hominid, autorii unei noi lucrări ştiinţifice explică faptul că acest schelet „se află încă în adâncul unei peșteri spectaculoase, parțial încorporat în speleotemă și acoperit în mare parte de concrețiuni coraloide”.

„Această locație și aceste condiții deosebite ar implica dificultăți majore în excavarea și conservarea ex-situ a acestui schelet”, adaugă cercetătorii. Neputincioși să își scoată omul din închisoarea speologică și să îl aducă într-un laborator, cercetătorii nu au putut studia acest individ intrigant timp de mai multe decenii, deși datarea cu uraniu-toriu a arătat că acesta avea o vârstă cuprinsă între 130.000 și 172.000 de ani.

Până în anul 2015, oamenii de știință au reușit în cele din urmă să recupereze câteva fragmente din omoplatul scheletului pentru analiza ADN, confirmând că Omul Altamura era într-adevăr un Neanderthal.

Pentru a obține mai multe informații, autorii noului studiu au petrecut următorii patru ani efectuând cercetări chiar în interiorul peșterii, folosind aparate portabile cu raze X, camere endoscopice de înaltă rezoluție și scanere laser miniaturale care puteau intra prin deschideri minuscule în peretele stâncos.

Rezultatele combinate ale acestor studii au arătat că Omul Altamura a fost un „Neanderthal adult care a suferit unele patologii dentare destul de comune”, lăsându-l cu mai mulți dinți lipsă. Mai important, însă, o reconstrucție digitală a craniului a demonstrat că scheletul posedă o serie de caracteristici morfologice care nu au mai fost observate până acum la „neanderthalienii clasici”.

De exemplu, craniul prezenta asemănări cu cel al unui hominid mai vechi, care a trăit într-o peșteră spaniolă în urmă cu aproximativ 430.000 de ani și care a fost clasificat drept un tip de Neanderthal mai timpuriu. În alte privințe, însă, Omul Altamura era mai asemănător cu alți membri ai speciei sale.

Pe baza acestui amestec de caracteristici, cercetătorii cred că Omul din Altamura a aparținut probabil unei populații izolate de neanderthalieni italieni care a evoluat separat de cei din alte părți ale Eurasiei și care a păstrat unele dintre trăsăturile sale mai arhaice pentru o perioadă excepțional de lungă.

Vorbind despre perioade excepțional de lungi, se crede că acest individ a murit probabil după ce a căzut într-o dolină și a rămas blocat într-o crăpătură, unde a rămas de atunci – și este probabil să rămână pentru totdeauna.