Secolul al XVII-lea. La curtea domnească din Iași, toate privirile sunt ațintite asupra ei. Numele ei este Anastasia Duca și, deși documentele o descriu drept „una dintre cele mai frumoase femei ale vremii”, frumusețea nu este cea mai periculoasă armă a sa.
Este pe cale să fie prinsă într-un triunghi amoros care va redesena alianțele politice dintre Moldova și Țara Românească și va pune doi domnitori față în față, într-un joc mortal de putere și trădare.
Anastasia Duca: o arătare „după care multe inimi s-o fi prăpădit”
Născută în anul 1631 la Iași, Anastasia era fiica lui Dumitru Buhuș, marele vistiernic al domnitorului Vasile Lupu. Provenea, așadar, din cea mai înaltă elită a vremii.
Adevărata ei intrare în istorie are loc între anii 1651 și 1653, printr-o căsătorie aranjată de mama sa. Alesul este Gheorghe Duca, un om extrem de ambițios, care urca rapid în ierarhia dregătorilor lui Vasile Lupu. Împreună, Anastasia și Gheorghe Duca vor avea 8 copii, iar el va ajunge, în cele din urmă, domnitor al Moldovei.
Dar cum arăta, de fapt, femeia care avea să tulbure apele politicii? Prozatorul și memorialistul Constantin Gane i-a lăsat un portret memorabil în lucrarea „Trecute vieţi de doamne şi domniţe: cele mai frumoase istorii”, o dovadă a impactului pe care îl avea: „Înaltă, mlădioasă, ochi negri focoși sub niște sprâncene în cerc, nasul subțire și gura mică, făceau din Anastasia o arătare, după care multe inimi s-o fi prăpădit.”
Gane, însă, oferă și un indiciu al caracterului ei. Istoricul notează că Anastasia „a fost mai mult femeie decât a fost Doamnă”, sugerând că pasiunea a cântărit mai mult decât datoria și rangul. Și avea să o demonstreze curând.
Exilul de la București și începutul scandalului
În anul 1671, viața familiei domnitoare este dată peste cap. O răscoală a orheenilor și lăpușnenilor îl forțează pe Gheorghe Duca să părăsească tronul Moldovei și să se refugieze, împreună cu toată familia, în Țara Românească.
La București, Duca Vodă încearcă să-și refacă alianțele și se împrietenește cu cea mai influentă familie a momentului: Cantacuzinii. Strategia era bună, dar nu a luat în calcul un detaliu. În centrul acestei noi prietenii, Anastasia îl întâlnește pe Șerban Cantacuzino, un bărbat puternic și carismatic.
Între Doamna Moldovei, aflată în exil, și influentul lider muntean se leagă o idilă secretă.
Trădarea care a rescris alianțele
Scandalul nu este o bârfă modernă. Este confirmat de cronicarii vremii, o altă dovadă a faptului că idila era subiectul principal de discuție la curțile domnești.
Istoricul Constantin Vasilescu menționează: „Despre idila lui Șerban Cantacuzino cu Anastasia Duca a scris inclusiv Nicolae Mavrocordat.”
Când Gheorghe Duca află de trădarea soției sale, prietenia cu Cantacuzinii se transformă instantaneu într-o ură de moarte. Domnitorul moldovean încearcă în repetate rânduri să orchestreze asasinarea lui Șerban Cantacuzino.
Aici intervine din nou Anastasia. Conform cronicilor, fiecare plan al soțului ei eșuează lamentabil dintr-un singur motiv: Anastasia își avertiza amantul de fiecare dată.
Întorsătura de situație demnă de un film
Te-ai aștepta ca povestea să se încheie cu o baie de sânge. Însă istoria are un simț al ironiei mai ascuțit decât orice scenarist.
În anul 1678, Șerban Cantacuzino, amantul Anastasiei, reușește să obțină ceea ce își dorea: devine domnitor al Țării Românești. Acum avea puterea absolută de a-l distruge pe soțul încornorat, Gheorghe Duca.
Și totuși, face exact opusul.
Într-o mișcare politică uluitoare, Șerban Cantacuzino intervine la Înalta Poartă (Imperiul Otoman) și obține numirea lui Gheorghe Duca… din nou ca domnitor al Moldovei. Practic, amantul i-a redat tronul soțului trădat. Motivele rămân speculate de istorici – poate o încercare de a o păstra pe Anastasia aproape, poate o strategie de a avea un aliat controlabil la Iași.
O capodoperă a strategiei politice
Gestul lui Șerban Cantacuzino de a-i reda tronul rivalului său pare, la prima vedere, un act irațional. Istoricii speculează că motivele depășesc cu mult simpla idilă amoroasă.
Această mișcare este, de fapt, o demonstrație de „soft power” (putere de influență sau putere necoercitivă) specifică secolului al XVII-lea. Decât să riște un război costisitor sau să lase Moldova pe mâna unui domnitor ostil, Cantacuzino a preferat să instaleze la Iași un aliat controlabil.
Deși trădat, Gheorghe Duca îi datora tronul. Astfel, Șerban Cantacuzino și-a securizat granița sudică a Țării Românești fără să tragă un foc de armă. Anastasia a fost catalizatorul, dar rezultatul a fost o lecție de realpolitik.
Deznodământul unui triunghi istoric
Soarta celor trei protagoniști a fost la fel de dramatică precum viața lor.
- Gheorghe Duca Vodă: a încercat să-îi ajute pe turci la marele asediu al Vienei din anul 1683. După înfrângerea otomanilor, a fost capturat de cazaci și dus în Polonia, unde a murit în exil, în 1685.
- Șerban Cantacuzino: domnia sa în Țara Românească a durat până în anul 1688, când a murit subit. Se crede că a fost otrăvit de facțiunile rivale.
- Anastasia Duca: femeia care a fost „mai mult femeie decât Doamnă” și-a văzut soțul și amantul murind, ambii după ce atinseseră culmile puterii. Ea s-a stins din viață mult mai târziu, în anul 1703, închizând capitolul uneia dintre cele mai neașteptate povești de dragoste și putere din istoria României.
