Acum vreo opt ani, o hartă interactivă virală pe internet îți arăta exact unde ai ajunge dacă, într-un acces de hărnicie extremă, te-ai apuca să sapi direct prin Pământ.
Este un exercițiu destul de amuzant, chiar dacă pentru marea majoritate a oamenilor, răspunsul dezamăgitor a fost „probabil te vei uda, pentru că vei ieși undeva în mijlocul oceanului”. Dar, lăsând la o parte logistica desenelor animate, ar fi fizic posibil să sapi prin planeta noastră și să ieși triumfător pe partea cealaltă?
Cât de adânc am săpat în Pământ
Omenirea a mai încercat să zgârie suprafața planetei. China a început recent forarea unei găuri de 10.000 de metri, cea mai adâncă tentativă de acest gen din istoria țării. Străpungând 10 straturi distincte de rocă, echipa speră să ajungă la formațiuni din perioada Cretacicului – mai exact, stratul cunoscut sub numele de Sistemul Cretacic – care datează de acum 145 de milioane de ani.
Totuși, oricât de impresionantă ar fi această groapă, nu va deține recordul absolut. Acel titlu de glorie aparține încă Găurii de foraj de la Kola (Kola Superdeep Borehole), situată în Peninsula Kola din nord-vestul Rusiei. Proiectul, care s-a desfășurat între 24 mai 1970 și puțin timp după prăbușirea Uniunii Sovietice, a atins o adâncime halucinantă de 12.263 de metri sub suprafață.
Ceea ce au găsit acolo a rescris manualele de geologie. Echipa a descoperit că rocile din adâncuri erau mult mai umede decât se anticipase. Înainte de acest foraj, oamenii de știință erau convinși că apa nu poate pătrunde atât de adânc în rocă. De asemenea, se așteptau să găsească un strat de bazalt sub granitul continentului, similar cu structura crustei oceanice. Surpriză însă: sub granitul igneu se afla… granit metamorf. Faptul că scoarța continentală era formată în întregime din granit a oferit o dovadă crucială pentru tectonica plăcilor, o teorie care abia începea să fie acceptată la momentul demarării forajului.
Deși 12 kilometri sună a fi o distanță enormă, realitatea este că nici echipa Kola, nici noua echipă din China nu sunt nici măcar aproape de a străpunge litosfera (crusta) Pământului pentru a ajunge la manta.
Scoarța terestră este variabilă. Pe uscat, are o grosime medie de aproximativ 30 de kilometri, deși sub lanțurile muntoase masive poate ajunge până la 100 de kilometri. Sub oceane, lucrurile stau puțin diferit, grosimea medie fiind de doar 6-7 kilometri. Deși pare logic să sapi acolo unde crusta e mai subțire, forajul în adâncurile oceanului aduce provocări logistice de coșmar, cum ar fi menținerea stabilității burghiului.
De ce nu putem face o gaură dintr-o parte în alta a Pământului
Dar să presupunem că treci de crustă. Dacă intenționezi să continui forajul prin Pământ, pregătește-te pentru un scenariu de groază dominat de două variabile: presiune extremă și căldură infernală.
Doug Wilson, geofizician cercetător la Universitatea din California, Santa Barbara, a explicat pentru publicația Live Science că la fiecare 3 metri săpați, se mai adaugă o atmosferă de presiune (pentru că te îndrepți spre miez, nu te îndepărtezi de el). Având în vedere că ai de săpat aproximativ 6.370 de kilometri până în centrul Pământului, presiunea va deveni, ei bine… intensă.
Mai exact, vorbim despre 1.179.423.669.639.374.797 hectopascali (hPa). Pentru context, presiunea standard la nivelul mării este de doar 1.013 hPa.
Așa cum am detaliat în analiza noastră anterioară despre „Ce te-ar ucide mai întâi dacă ai sări într-o gaură prin Pământ?”, la aceste presiuni astronomice, atât aerul, cât și tu, v-ați transforma probabil într-un superfluid. Practic, ți-ai sfârși zilele sub forma unei supe umane.
Și dacă presiunea nu te distruge, o va face căldura. Temperatura la care va fi expus utilajul de foraj va fi probabil insurmontabilă, miezul interior atingând temperaturi de 5.200 de grade Celsius. Wilson a sugerat că pomparea continuă a apei ar putea ajuta teoretic la răcirea burghiului (deși, realist vorbind, probabil fără succes), dar odată ajuns la miezul exterior, ar fi ca și cum ai încerca să forezi prin lichid clocotit.
Miezul interior este solid, nu pentru că ar fi mai răcoare, ci din cauza presiunii zdrobitoare care ține atomii laolaltă. Deși echipamentul tău (și tu) ați fi fost deja transformați în „supă” până în acest punct, dacă prin absurd ai reuși să treci prin acest miez de fier și nichel, ai fi recompensat pentru scurt timp cu o senzație de imponderabilitate – momentul în care masa Pământului te atrage în mod egal în toate direcțiile – înainte de a începe lunga și imposibila urcare către cealaltă parte.
