Cine a fost cu adevărat Ahile, eroul Războiului Troian, considerat a fi invincibil în luptă

Ahile este un personaj din mitologia și literatura greacă, protagonist al Războiului Troian. Lider al temuților mirmidoni, distrugător de orașe și ucigaș al lui Hector, marele Ahile era pur și simplu invincibil în luptă. Doar intervenția divină a zeului Apollo a pus capăt în cele din urmă lungii sale domnii în calitate de cel mai mare războinic grec dintre toți.

Cel mai curajos, cel mai puternic și chiar cel mai arătos erou din armata grecească, ce era plină de războinici de top, care a mers la Troia pentru a o recupera pe Elena, Ahile era, de asemenea, prea mândru și irascibil pentru propriul său bine, iar furia sa nesăbuită avea să-i coste scump atât pe compatrioții săi, cât și pe dușmani.

Ahile: primii ani de viață

În miturile grecești care îl prezintă pe Ahile, eroul s-a născut din Peleus și Thetis Nereida. Mama sa, pentru a-și face fiul nemuritor și corpul invulnerabil, l-a ținut deasupra unui foc divin sau, în unele relatări, a râului Styx. Cu toate acestea, pruncul era ținut suspendat de călcâi, astfel că această parte a corpului său a rămas carne muritoare și, în cele din urmă, această slăbiciune avea să ducă la căderea lui Ahile.^[sursa]

Thetis, știind că fiul ei era sortit unei vieți glorioase, dar scurte, a căutat să-l țină pe Ahile departe de lume, astfel că băiatul a fost crescut pe insula Skyros alături de familia regală a lui Lykomedes, în unele relatări chiar și deghizat în fată. De asemenea, unele relatări atribuie educația eroului lui Chiron, centaurul înțelept care l-a inclus și pe Hercule în lista sa de elevi.

Războiul Troian

De departe, cea mai bogată sursă de cunoștințe despre escapadele lui Ahile este relatarea lui Homer despre Războiul Troian din Iliada. Într-adevăr, se poate spune, în mod rezonabil, că Ahile este vedeta operei, iar Homer însuși își descrie povestea ca fiind o poveste despre furia lui Ahile.

La începutul operei, Odiseu, vicleanul rege din Itaca, este trimis în misiune pentru a-l găsi pe Ahile și a-l convinge să participe la războiul care se apropie între greci și troieni. Odiseu era un negociator formidabil și, având în vedere setea de glorie a lui Ahile, misiunea ambasadei a avut succes, iar Ahile, lăsându-și în urmă fiul Neoptolemus, a navigat spre Troia. Împreună cu el au plecat 50 de corăbii rapide, fiecare dintre ele transportând 50 de oameni din armata sa particulară, mirmidonii – luptători de temut care fuseseră transformați din furnici de însuși Zeus și dăruiți fiului său Aiakos, rege al Eginei și tatăl lui Peleus.

Asediul aheilor asupra Troiei a durat zece ani, timp în care Ahile a excelat în luptă și a jefuit nu mai puțin de 23 de orașe din împrejurimi. La începutul conflictului, eroul i-a întins o ambuscadă și prințului troian Troilus în timp ce bea la un izvor și l-a sacrificat în onoarea lui Apollo.

Acest lucru a fost un eveniment fericit pentru greci, deoarece un oracol decretase că, dacă prințul era ucis înainte de a împlini 20 de ani, atunci Troia va cădea. În unele relatări, uciderea lui Troilos a avut loc la un sanctuar al lui Apollo, iar acest lucru poate explica ranchiuna fatală a zeului arcaș față de Ahile.

Lucrurile arătau atunci destul de bine pentru greci în acest moment, dar soarta lor s-a schimbat dramatic în rău atunci când Agamemnon, regele din Micene și conducătorul forțelor grecești, s-a certat cu cel mai mare războinic al său, iar Ahile s-a retras din conflict.

Disputa a început după ce Ahile a răpit două frumuseți într-unul dintre raidurile sale: Briseis și Chryseis. Păstrând-o pe prima pentru el, a dat-o pe Chryseis lui Agamemnon. Cu toate acestea, Chryses, tatăl lui Chryseis, a oferit o răscumpărare tentantă pentru întoarcerea fetei sale în siguranță. Agamemnon a refuzat și, probabil pentru că fata fusese preoteasă a lui Apollo, zeul a fost nemulțumit de această decizie și a trimis o molimă care a făcut ravagii în tabăra aheilor.

Agamemnon a renunțat în cele din urmă la premiul său, dar pentru a se consola de pierderea suferită a luat-o prompt pe Briseis de la Ahile. Supărat de această șmecherie și pretinzând că a fost dezonorat în fața tuturor compatrioților săi, Ahile și mirmidonii săi au plecat în tabăra lor pentru a aștepta până la sfârșitul războiului.

Fără războinicul lor talismanic, norocul armatei aheene a scăzut, iar troienii au profitat cu încredere de absența lui Ahile, ajungând chiar să se apropie periculos de mult de zidurile taberei aheene în atacurile lor și reușind să provoace un incendiu printre navele grecești.

Agamemnon a oferit daruri fabuloase și întoarcerea lui Briseis, dar fără niciun rezultat, iar în acest moment de mare pericol, chiar și marele prieten al lui Ahile, Patrocle (Patroklos), l-a implorat pe erou să reintre în luptă sau cel puțin să-i permită să îi conducă pe mirmidonii în luptă. Ahile a fost de acord cu această din urmă variantă și, dându-i armura lui Patrocle, l-a făcut pe prietenul său să promită doar să se angajeze în acțiuni defensive și să nu-i urmărească pe troieni înapoi în Troia.

Atunci când troienii l-au văzut pe Patrocle în armură, au crezut că Ahile a reintrat în acțiune și a urmat panica. Patrocle, înfierbântat de succes, a ignorat sfatul conducătorului său și i-a urmărit pe troienii care fugeau, omorându-l chiar și pe licianul Sarpedon, un fiu al lui Zeus, și a ajuns la zidurile Troiei.

Din nefericire pentru tânărul războinic, Apollo, protectorul troienilor, a decis în acel moment să intervină și i-a smuls coiful și armura de pe corp și a ghidat sulița lui Euphorbos pentru a-l lovi în spate. Patrocle a fost doar rănit de lovitură, dar Hector, prințul troian, era aproape pentru a-i da lovitura finală, fatală. A urmat apoi o lungă bătălie pentru posesia cadavrului, aheii, conduși de Menelaos și Ajax din Salamina, reușind în cele din urmă să îl ducă pe Patrocle căzut în tabăra lor.

Furia lui Ahile

Când Ahile a descoperit tragedia, a înnebunit de furie. Acum avea să lupte și să se răzbune teribil pentru moartea prietenului său. I-a cerut imediat mamei sale, Thetis, să îi ofere o armură nouă, iar aceasta l-a recrutat pe Hefaistos, zeul metalurgiei, pentru a făuri pentru erou cea mai magnifică armură realizată vreodată. Homer descrie armura cu lux de amănunte; scutul strălucitor înfățișa tot felul de scene în aur, argint și smalț, gremierele erau din staniu strălucitor, iar coiful avea o creastă de aur.

Ahile, distrugătorul de oameni, împodobit în armura sa divină și încă livid de furie, a ieșit din nou pe câmpul de luptă și a înfrânt inamicul în stânga, în dreapta și în centru, trimițând un lung șir de eroi troieni în Hades. Apoi s-a dus după Hector și, deși Apollo a încercat de trei ori să-l protejeze pe prinț în nori de ceață, cei doi s-au întâlnit în cele din urmă în luptă corp la corp în afara zidurilor Troiei. Hector, deși el însuși un mare războinic, nu a fost pe măsura lui Ahile, care l-a lichidat rapid pe troian și, legându-l de carul său, a târât cadavrul în fața zidurilor orașului, în văzul familiei sale îndurerate și apoi înapoi în tabăra aheilor, un act sacrilegiu, încălcând toate etichetele războiului antic.

Priam, regele Troiei, a călătorit în secret până în tabăra dușmanului său pentru a-l implora pe Ahile să îi înapoieze trupul fiului său, pentru ca acesta să primească o înmormântare corespunzătoare. După un apel lung și emoționant și cu un mic sfat în plus din partea Atenei, Ahile a acceptat în cele din urmă cererea bătrânului rege.

În ciuda acestor evenimente dramatice, războiul a continuat să se desfășoare, iar Ahile a continuat să domine disputa, omorându-l chiar și pe Memnon, regele etiopienilor și nepotul lui Priam. Cu toate acestea, sfârșitul era aproape pentru marele războinic.

Moartea: călcâiul lui Ahile

Așa cum se temea mama sa, în ciuda câștigării gloriei și a renumelui, eroul nostru avea să fie doborât în floarea vârstei. Încă o dată, Apollo a fost cel care a intervenit în treburile oamenilor și a dirijat o săgeată lansată de Paris – prințul troian care declanșase războiul, răpind-o pe frumoasa Elena. Bineînțeles, săgeata a lovit singurul loc vulnerabil, călcâiul, și astfel Ahile a fost trimis în Hades.

O altă variantă susține că Ahile a fost ucis înjunghiat în spate cu un cuțit de către Paris, în timp ce era împreună cu prințesa troiană Polixena, iubita sa, în templul lui Apollo. Amândouă versiunile anulează valoarea și moralitatea ucigașului și nu îl ridică la înălțimea fratelui său Hector, ceea ce ar sugera că Ahile rămâne invincibil pe câmpul de luptă.

Eroul Ajax a reușit să recupereze trupul și l-a dus înapoi în tabăra aheilor, unde au fost organizate jocuri funerare în onoarea războinicului căzut. Magnifica armură a fost dăruită lui Odiseu, iar Aiax, deznădăjduit, s-a sinucis. Cunoscutul șiretlic al lui Odiseu, cel cu calul de lemn, avea să pună capăt în cele din urmă asediului, aducând victoria grecilor.

Ahile: reprezentări în artă

Eroul grec este un subiect popular în arta greacă antică, apărând pe vase din toată Grecia, de la Atena la Mykonos. Scenele de pe ceramica cu figuri negre și roșii din secolele VII-V î.Hr. includ scene în care Peleus își dă fiul în grija lui Chiron, Ahile primește armura divină de la mama sa Thetis, eroul îl urmărește pe prințul Troilus, îl ucide pe Hector și îl târăște pe prințul troian în spatele carului său.^[sursa]

Atunci când poartă armură, Ahile poartă cel mai adesea un coif corintic și un scut cu un dispozitiv cu gorgon. Una dintre cele mai comune reprezentări (există peste 150) este o reprezentare a lui Ahile și Ajax îmbrăcați în armură și jucând cu dezinvoltură un joc de societate cu zaruri în timpul unui răgaz din Războiul Troian. Poate că cel mai celebru exemplu este o amforă cu figură neagră care datează din anul 530 î.Hr. și care se află în prezent la Muzeul Vaticanului.