Cine a fost domnișoara Pogany cu adevărat, muza lui Constantin Brâncuși pentru celebra operă de artă?

Numele lui Constantin Brâncuși, strâns legat de „Domnișoara Pogany”, reverberează în panteonul artei mondiale ca al unuia dintre cei mai influenți și revoluționari sculptori ai secolului XX, un titan care a redefinit însăși esența formei. Născut pe 19 februarie 1876, în Hobița Gorjului, destinul său a fost marcat de o căutare neobosită a absolutului în artă, o viață vibrantă, presărată cu momente de triumf, dar și cu controverse ce l-au însoțit până la trecerea sa în neființă, pe 16 martie 1957, la Paris.

Paradoxal, nici măcar posteritatea nu i-a adus liniștea deplină. Ecourile personalității sale nonconformiste și ale operei sale continuă să stârnească dezbateri și în contemporaneitate, deși tot mai puțini cunosc detalii despre viața și opera sa. Având în vedere fascinația sa bine-cunoscută pentru frumusețea feminină, o prezență constantă și inspiratoare în universul său creator, unii ar putea specula că artistul însuși, cu spiritul său liber, ar fi privit poate cu amuzament o astfel de asociere.

Universul său creator a fost adesea luminat de prezențe feminine enigmatice, muze care i-au aprins imaginația și i-au ghidat mâna în călătoria spre esența formelor. Între acestea, o figură aparte o ocupă pictorița maghiară Margit Pogany, a cărei întâlnire cu Brâncuși avea să ducă la nașterea uneia dintre cele mai îndrăznețe și rafinate sculpturi ale modernismului: celebra „Domnișoara Pogany”.^[sursa]

Întâlnirea destinelor: Brâncuși și Domnișoara Pogany

Scânteia acestei colaborări artistice s-a aprins în efervescentul Paris al începutului de secol XX. Margit Pogany, o tânără pictoriță aspirantă, absorbea cu nesaț lecțiile artelor frumoase în capitala franceză. Aici, pașii și destinul au purtat-o către atelierul sculptorului român, un spațiu unde materia prindea viață în forme nemaiîntâlnite. Sursele istorice consemnează fascinația imediată a lui Pogany pentru viziunea sculpturală a lui Brâncuși, o admirație ce avea să evolueze într-o relație apropiată, despre care se spune că a depășit granițele unei simple prietenii, transformând-o într-una dintre iubitele artistului.

Această conexiune profundă s-a materializat într-una dintre cele mai iconice serii sculpturale ale lui Brâncuși. Pe parcursul a două decenii, obsesia pentru chipul și esența interioară a lui Margit Pogany a prins viață în cinci variante distincte ale „Domnișoarei Pogany”. Procesul creativ a debutat în anul 1912 cu un prim mulaj în ghips, o formă incipientă ce purta deja germenii capodoperei.

Ulterior, opera a evoluat, rafinându-se în patru versiuni turnate în bronz patinat și o magnifică variantă sculptată în marmură, fiecare capturând o altă nuanță a misterului feminin. Astăzi, una dintre aceste prețioase versiuni de bronz poate fi admirată la Muzeul Metropolitan de Artă Modernă din New York (MoMA), în timp ce etereitatea marmurei își găsește sanctuarul la Muzeul Național de Artă Modernă din Paris, Centrul Pompidou.

Considerată de exegeți o piatră de hotar în arta portretului modern, „Domnișoara Pogany” transcende simpla reprezentare fizionomică. Prin liniile sale fluide, prin ochii supradimensionați, migdalați, și prin gestul delicat al mâinilor ce par să susțină o enigmă, Brâncuși nu redă un chip, ci surprinde o stare, o esență, revoluționând astfel concepția tradițională asupra portretului.

Idila pariziană dintre artist și muza sa a fost, se pare, de o intensitate fulgerătoare, vibrând preț de câteva luni. Destinul i-a despărțit geografic după Primul Război Mondial, când Margit Pogany a emigrat în Australia. Acolo, departe de tumultul european, și-a continuat cariera, devenind o pictoriță apreciată și recunoscută. Legătura lor epistolară, o corespondență ce a traversat continente, a dăinuit însă până în anul 1937, mărturie a unei afinități ce a depășit timpul și distanța.

Decenii mai târziu, în anii 1950, ecoul acestei opere celebre avea să inspire un alt artist român. Octavian Moșescu, un talentat sculptor oltean și fost ucenic al lui Constantin Brâncuși, a simțit chemarea de a reinterpreta viziunea maestrului său. Folosind, se pare, unul dintre mulajele de bronz originale create de Brâncuși, Moșescu a făurit o nouă „Domnișoară Pogany”, o replică ce poartă amprenta respectului pentru geniul brâncușian.

Această creație a lui Moșescu, fidelă spiritului original, a intrat în patrimoniul Muzeului de Artă din Craiova în anul 1976. De atunci, iubitorii de artă din România și nu numai au privilegiul de a contempla această lucrare remarcabilă, o fereastră către universul uneia dintre cele mai celebre povești de dragoste și artă ale secolului XX. Valoarea estimată a acestei replici, de aproximativ două milioane de euro, subliniază nu doar măiestria execuției, ci și perpetuarea fascinației pentru capodopera lui Brâncuși.