Cine a fost Regina din Saba şi ce legătură avea cu Regele Solomon: misterioasa regină care a dat naştere multor legende

Regina din Saba l-a vizitat pe regele Solomon și a rămas uimită de înțelepciunea și bogățiile acestuia. Dar de ce o poveste atât de simplă a dat naștere atâtor legende?

Vizita reginei din Saba la curtea regelui Solomon, descrisă într-un scurt pasaj biblic, pare la prima vedere lipsită de evenimente notabile. Cu toate acestea, această narațiune succintă a devenit sursa unei bogate tradiții de legende, mituri și opere de artă care au transformat-o pe regină într-o figură complexă: de la o monarhă înțeleaptă și bogată, la o regină etiopiană de culoare, un simbol al naționalismului, ba chiar și un semidemon păgân cu picioare păroase. În acest articol, vom analiza originile mitologiilor care s-au format în jurul ei și vom explora modul în care diferite culturi, religii și epoci istorice au interpretat și perpetuat moștenirea sa.

Bogăție, înțelepciune și comerț: Regina din Saba și regele Solomon

Cea mai veche mențiune despre Regina din Saba apare în Biblia ebraică (1 Regi 10). Conform acestui text, regina a aflat despre înțelepciunea extraordinară a lui Solomon și despre relația sa specială cu Dumnezeu. Curioasă, a călătorit la Ierusalim pentru a-l întâlni personal și a-l testa, aducând cu ea o caravană încărcată cu aur, pietre prețioase și mirodenii rare.

În timpul întâlnirii, Solomon îi rezolvă cu ușurință toate ghicitorile, demonstrându-și astfel înțelepciunea. Impresionată, regina recunoaște măreția regelui ca instrument al lui Dumnezeu și îi oferă daruri prețioase. Solomon, la rândul său, îi dăruiește tot ce și-ar fi putut dori înainte ca ea să se întoarcă în țara ei.^[sursa]

În Noul Testament (Luca 11:31), regina este din nou menționată, descrisă ca „Regina din Sud”, care a călătorit de la marginile pământului pentru a asculta înțelepciunea lui Solomon.

Deși povestea biblică subliniază mai ales autoritatea și profeția lui Solomon, este interesant de remarcat că regina din Saba este una dintre puținele femei din Biblie cu o voce distinctă și o prezență activă.

Prin ochii ei, îl vedem pe regele Solomon și urmărim călătoria ei plină de curiozitate și determinare, în care vine să-l testeze pe faimosul rege, aducând cu sine nu doar bogății, ci și propria-i înțelepciune. În această întâlnire între doi monarhi egali, regina este adesea ilustrată fie în momentul sosirii cu darurile sale, fie în timpul unui schimb intelectual, punându-i ghicitori regelui.

Din perioada Renașterii, povestea începe să capete uneori nuanțe romantice sau sexualizate, deși în textul original nu există nicio aluzie la o astfel de relație. Accentul este, de fapt, pe comerțul internațional, înțelepciunea și bogăția, subliniind întâlnirea diplomatică între doi lideri de seamă.

O regină legendară: realitate sau mit?

Existența istorică a reginei din Saba este subiect de dezbatere între istorici, iar până în prezent nu există dovezi concrete care să confirme prezența sa. Cu toate acestea, detaliile din povestea biblică despre comerțul internațional oferă indicii despre un cadru istoric posibil.

De exemplu, André Lemaire, profesor de filologie și epigrafie ebraică și aramaică la Sorbona, a descoperit o inscripție care sugerează existența unui comerț activ între regatul lui Iuda și sudul Arabiei, regiune în care se crede că s-ar fi aflat vechiul Regat Saba (sau Sheba), lucru asupra căruia mulți istorici sunt de acord.^[sursa]

Tradițiile evreiască și islamică adaugă o dimensiune mai descriptivă și, în multe cazuri, chiar fantastică în relatarea despre regina din Saba. În versiunea sa schematică din Coran (Sura 27:15-44), ea apare ca o regină puternică și adeptă a cultului soarelui. Solomon află despre ea prin intermediul unei păsări hoopoe (hud-hud), pe care o trimite să o aducă la Ierusalim pentru a o converti la islam și a se supune lui Allah.

La început, regina răspunde trimițând un emisar cu daruri, dar Solomon, deja mult mai bogat decât orice alt monarh, refuză ofertele. Când regina ajunge în fața lui Solomon, ea este cea supusă unui test. Palatul și tronul sunt învăluite într-o iluzie, iar podeaua de cristal o face să creadă că trece prin apă. Ridicându-și fusta pentru a păși, regina își dă seama că a fost păcălită. Această revelație marchează momentul în care ea se convertește la islam.

Una dintre cele mai vechi relatări post-biblice evreiești este consemnată de istoricul romano-evreu Flavius Josephus, în lucrarea sa Antichități (8:165-9). Josephus reformulează povestea pentru publicul grec și roman, descriind o regină filosofă din Etiopia și Egipt care, asemenea versiunii biblice, călătorește pentru a-l supune pe Solomon unei probe de înțelepciune. Deși povestea sa nu a fost preluată în legendele evreiești și islamice medievale, a avut o influență notabilă asupra dezvoltării tradiției creștine.

Chiar dacă nu este întotdeauna clar care dintre tradițiile musulmane și evreiești a apărut prima, ambele se bazează pe același nucleu biblic. Cea mai cunoscută versiune este cea a lui Bilqīs, o regină adoratoare a soarelui, suverană independentă. În unele tradiții, tatăl ei este regele Yemenului, iar mama ei este un Jinn, ceea ce o face pe jumătate demon.

Un detaliu semnificativ este scena în care, trecând prin palatul de sticlă, regina își dezvăluie picioarele păroase, unele relatări asociind această trăsătură jumătății sale demonice. Solomon, văzând acest lucru, ordonă ca picioarele ei să fie rase, iar în unele versiuni, se căsătorește cu ea. Detaliile poveștii variază, dar tematica centrală rămâne aceea a unui Solomon profet, care aduce un adorator al soarelui la credința monoteistă.

O regină atipică: între demonizare și subjugare

În ambele tradiții, regina este prezentată ca o figură aparte, „sălbatică” și atipică, potrivindu-se greu în tiparele patriarhale ale vremii. Picioarele ei păroase, refuzul de a se căsători sau de a avea copii, precum și faptul că guvernează independent o prezintă ca o anomalie, o figură feminină cu atribute considerate masculine.

Jacob Lassner, profesor și cercetător în studii iudaice, a analizat această reprezentare demonizată a reginei din Saba în contextul interpretării iudaice și islamice a genului și culturii. Potrivit lui Lassner, picioarele păroase ale reginei simbolizează o trăsătură masculină, subliniind rolul ei de uzurpatoare a ordinii tradiționale. În viziunea sa, ordinul lui Solomon de a-i rade picioarele echivalează cu un act de castrare simbolică a acestei „feminități falice”.

Deși unii cercetători consideră că interpretarea lui Lassner este exagerată, există un consens larg că subjugarea și convertirea reginei au înlocuit imaginea inițială a reginei biblice, o figură inteligentă și curioasă.

„Sunt neagră și frumoasă”: Nașterea unei regine de culoare

În jurul anului 260 d.Hr., teologul creștin timpuriu Origen din Alexandria a scris un comentariu la Cântarea Cântărilor, o colecție de poezii ebraice ce explorează iubirea și intimitatea în cadrul căsătoriei. Origen a făcut o legătură inedită între „iubita” care se descrie drept „neagră și frumoasă” (Cântarea Cântărilor, 1:5-7) și Regina din Saba. Acesta interpretează că această regină simbolizează Biserica păgână, care se unește în mod spiritual cu regele Solomon.

Această interpretare alegorică este primul exemplu în care regina din Saba este descrisă explicit ca o femeie de culoare, deși mențiunea originilor sale etiopiene fusese deja făcută de istoricul Flavius Josephus, amintit mai devreme. Origen subliniază atât originea, cât și culoarea pielii reginei, considerând-o un simbol al includerii pașnice a religiilor non-evreiești în Hristos. Această idee a inspirat unele reprezentări medievale timpurii în care regina este înfățișată ca un monarh negru, deosebit de regal.

Chiar dacă textele biblice și înfloririle medievale nu menționează culoarea pielii reginei, comentariul mistic al lui Origen, împreună cu referința lui Josephus la Etiopia natală a reginei, au captat imaginația multora. Pentru majoritatea contemporanilor, regina din Saba rămâne o figură notabilă de culoare. În acest context, arta europeană a fost adesea criticată pentru că a „albit” acest personaj istoric.

Un exemplu contemporan remarcabil este un videoclip BBC din ianuarie 2020, în care dramaturgii Jess Kaliisa și Jess Hagan se confruntă cu o pictură a unei regine din Saba cu piele albă. Această discrepanță a inspirat piesa lor premiată, care explorează conceptul de „misogynoir” (misoginie îndreptată împotriva femeilor de culoare) și emanciparea femeilor de culoare.^[sursa]

Prezentarea personajelor mitologice sau legendare din diverse culturi ca fiind caucaziene nu este un fenomen rar în arta occidentală. De exemplu, Andromeda, fiica regelui etiopian Cefeu din mitologia greacă, este frecvent prezentată ca o femeie albă, în ciuda descrierii ei inițiale. Renașterea, care a văzut un reviriment al interesului pentru antichitate și mitologie, a perpetuat această reprezentare. Deși în Metamorfozele lui Ovidiu, Andromeda este descrisă ca având pielea închisă la culoare, această trăsătură este rar redată în arta renascentistă.

Discuții despre etnia Andromedei existau chiar și în acele vremuri. Spaniolul Francisco Pacheco a ridicat această problemă în cartea sa Arte de la Pintura. Pacheco observa că, deși multe surse o descriu pe Andromeda ca fiind neagră, ea este în mod constant pictată ca având pielea albă. În puținele cazuri în care Andromeda este înfățișată ca o femeie de culoare, cum ar fi în lucrarea lui Abraham van Diepenbeeck, ea are adesea trăsături europene, reflectând convențiile vizuale ale epocii.

Reinterpretarea culorii pielii: Regina din Saba și contextul artistic al Renașterii

În lucrarea sa Reimagining Hagar, cercetătoarea biblică Nyasha Junior susține că utilizarea culorii pielii în artă nu reflectă neapărat o gândire rasială conștientă, ci este adesea influențată de schimbările culturale. În opinia sa, reprezentările artistice pot varia în funcție de fanteziile epocii, de lipsa diversității printre modelele disponibile sau de incapacitatea publicului de a se identifica cu personaje care nu împărtășesc aceleași trăsături.

Cu toate acestea, în perioada Renașterii, când imaginea reginei din Saba a început să sufere transformări majore, culoarea neagră era încărcată de un stigmat profund în arta europeană. În secolele XV și XVI, contactele Europei cu Africa au fost reluate după o perioadă lungă de izolare.

În timp ce reprezentările figurilor de culoare — în special ale bărbaților — încep să apară în artă, acestea sunt adesea plasate în roluri secundare, cum ar fi servitori, sfinți exotici sau chiar membri ai nobilimii. În contrast, femeile de culoare apar de obicei ca slujitoare ale unei protagoniste albe, exotismul lor fiind un contrapunct la puritatea și frumusețea femeii caucaziene.

Un exemplu revelator al acestui fenomen se regăsește în capodopera lui Titian, Diana și Actaeon. În acest tablou, anturajul Dianei, compus din femei albe, se bucură de o baie sub lumina soarelui, în timp ce slujitoarea de culoare este plasată într-un unghi nefericit, aproape invizibilă în fundal, în contrast evident cu figura centrală. În ciuda rolului important pe care regina din Saba îl joacă în povestea biblică, contribuția ei la schimbul de înțelepciune și recunoașterea profeției lui Solomon este, de multe ori, ignorată sau diluată în arta renascentistă.

O schimbare în reprezentarea artistică: Regina din Saba în secolul al XVII-lea

Pe măsură ce diversitatea populației din orașele europene a crescut, complexitatea operelor de artă a evoluat și ea. Începând cu secolul al XVII-lea, reprezentările reginei din Saba și ale altor personaje de culoare încep să se modifice, pe măsură ce realismul devine tot mai prezent în arta europeană.

Artiști de renume, precum Peter Paul Rubens și Jan Boeckhorst, au înfățișat-o pe regina din Saba ca o figură puternică și regală, cu trăsături realiste, contrastând cu reprezentările anterioare, adesea idealizate. În lucrările lor, regina nu este doar o prezență exotică, ci o femeie cu un rol activ, care își prezintă darurile și înțelepciunea în fața regelui Solomon.

Cea mai detaliată și influentă relatare a ciclului legendar Sheba-Solomon se găsește în epopeea etiopiană din secolul al XIV-lea, Kebra Nagast (Slava Regilor). Scrisă de Is’haq Neburä-Id din Axum, această epopee cuprinde 74 de capitole dedicate reginei din Saba, cunoscută aici sub numele de Makeda, și fiului ei, Menelik. În această versiune, Makeda este o regină filozofă, care călătorește pentru a-l întâlni pe Solomon nu pentru a-l testa cu ghicitori, ci pentru a se angaja într-o dezbatere filozofică profundă. În urma acestei confruntări intelectuale, Makeda este convinsă să urmeze credința lui Solomon și să-l recunoască pe Domnul Dumnezeul lui Israel.

Kebra Nagast introduce și un element romantic în povestea celor doi, respectând cu grijă tradiția creștină. Solomon o cere de soție pe Makeda, dar, fiind o femeie castă, ea îi rezistă inițial avansurilor. În cele din urmă, este păcălită să se culce cu el, însă, asemenea Fecioarei Maria, își păstrează castitatea. Aceasta dă naștere unui fiu, Menelik, descris ca o imagine fidelă a lui Solomon, deși cu pielea neagră. Menelik devine moștenitorul regelui și joacă un rol central în consolidarea autorității etiopiene, aducând Chivotul Legământului în Etiopia, un simbol de o importanță covârșitoare pentru națiune.

Moștenirea reginei din Saba în arta etiopiană modernă

În Etiopia secolului XX, Regina din Saba a cunoscut o adevărată renaștere artistică. În anii 1940, piața de artă etiopiană s-a dezvoltat rapid, atât în Mercato din Addis Ababa, cât și în galeriile și magazinele de suveniruri, pe fondul creșterii turismului și al cererii din partea expatriaților.

După invazia italiană (1936-1941), popularitatea artei etiopiene a explodat, iar artiștii au început să reproducă în masă lucrări care ilustrau legenda reginei din Saba și a lui Solomon, această temă devenind un simbol național puternic al mândriei etiopiene.

Rar a inspirat un simplu fragment biblic o iconografie și o tradiție legendară atât de bogată. Regina din Saba, prezentată inițial ca o regină străină impresionată de înțelepciunea și bogăția regelui Solomon, s-a transformat într-o figură simbolică pentru multiple culturi și religii. Rolul ei nu se rezumă doar la sublinierea statutului profetic al lui Solomon, ci evidențiază și setea ei de cunoaștere și înțelepciune. De la feministele moderne, la comentatorii rasiali și până la interpreții creștini medievali, Regina din Saba a devenit o figură versatilă și puternică, inspirând unele dintre cele mai complexe povești și imagini din istorie.