Cine a ucis cei mai mulți oameni din istorie? Nu este la fel de simplu pe cât credeți

Cine a ucis cei mai mulți oameni în istorie? La prima vedere, pare o întrebare macabră, însă realitatea istorică poate fi uneori extrem de dură, după cum vom vedea în cele ce urmează.

Istoria umanității, în vastitatea sa complexă, poartă și cicatricile unor atrocități de neimaginat. Paginile sale sunt pătate de acțiunile unor figuri care, fie de la cârma unor națiuni, fie prin faptele lor individuale, au lăsat în urmă un număr cutremurător de victime. De la lideri despotici ale căror decizii au secerat milioane, la comandanți imperiali cu ambiții sângeroase, scara uciderilor în masă atinge uneori proporții înfiorătoare. Dar dincolo de tirani, istoria consemnează și soldați cu o eficiență letală ieșită din comun sau criminali în serie a căror cruzime depășește orice înțelegere. Întrebarea care răsună sumbru este: cine poartă responsabilitatea pentru cele mai multe vieți curmate de-a lungul timpului?

În galeria sumbră a celor mai prolifici ucigași în masă, nume precum Ginghis Han, Adolf Hitler sau Regele Leopold al II-lea al Belgiei revin obsesiv. Dar tabloul se complică atunci când includem figuri precum Simo Häyhä, lunetistul finlandez cu sute de victime confirmate, sau columbianul Luis Garavito, un prădător uman a cărui sete de sânge pare desprinsă din cele mai negre coșmaruri.

Să explorăm, așadar, cine sunt acești indivizi și cum au reușit să înscrie capitole atât de întunecate în cronica umanității.^[sursa]

Cine a ucis cei mai mulți oameni în istorie?

Când se pune întrebarea despre cel mai mare ucigaș în masă din istorie, gândul multora se îndreaptă, aproape instinctiv, către Adolf Hitler, arhitectul Holocaustului, sau către Iosif Stalin, dictatorul sovietic sub a cărui tiranie milioane de oameni au pierit. Însă, cercetări și analize istorice recente par să indice o altă figură, poate mai puțin mediatizată în această funestă competiție: Mao Zedong, fondatorul Republicii Populare Chineze.

Conducând China cu o mână de fier din 1949 până la moartea sa, în anul 1976, Mao Zedong a avut ambiția de a transforma națiunea într-o superputere comunistă. Prețul acestei transformări? Unul incomensurabil în vieți omenești. Ajuns la putere, relatează BBC, Mao a naționalizat producția economică, a forțat colectivizarea fermelor și a reprimat cu o brutalitate extremă orice formă de opoziție.

Momentul culminant al acestei politici nemiloase a fost „Marele Salt Înainte”, lansat în anul 1958. Sub pretextul de a face China competitivă pe arena globală prin mobilizarea masivă a forței de muncă, regimul lui Mao a declanșat un dezastru umanitar. Milioane de oameni au fost smulși din căminele lor, civilii au fost supuși unor pedepse cumplite pentru abateri minore, iar foametea, orchestrată sau exacerbată de decizii politice, a făcut ravagii.

Istoricul Frank Dikötter, în lucrarea sa de referință „Mao’s Great Famine: The Story of China’s Most Devastating Catastrophe, 1958-1962″ (Marea Foamete a lui Mao: Povestea celei mai devastatoare catastrofe din China, 1958-1962), publicată în anul 2010, descrie o realitate terifiantă. Oamenii erau pedepsiți în moduri abominabile, forțați să muncească până la epuizare și lăsați să moară de foame deliberat. Dikötter estimează că doar pentru delicte minore, considerate „călcarea pe alături”, între două și trei milioane de persoane au fost torturate și ucise.

Un exemplu sfâșietor, relatat de Dikötter pentru History Today, ilustrează cruzimea regimului: „Când un băiat a furat o mână de cereale într-un sat din Hunan, șeful local Xiong Dechang l-a forțat pe tatăl său să îl îngroape de viu. Tatăl a murit de durere câteva zile mai târziu.”

Așadar, care este bilanțul negru al lui Mao? Dikötter avansează cifra de „cel puțin 45 de milioane de oameni morți între 1958 și 1962″ ca urmare directă a politicilor sale. Alte estimări urcă acest număr cutremurător până la 78-80 de milioane. Indiferent de cifra exactă, concluzia pare implacabilă: Mao Zedong se profilează ca fiind liderul responsabil pentru cel mai mare număr de morți din istorie.

Dar el nu este, din păcate, singurul conducător sub a cărui domnie milioane de destine au fost frânte.

Alți arhitecți ai hecatombelor

Deși Mao Zedong pare să dețină recordul sumbru, alți lideri au lăsat în urmă un număr de victime comparabil ca ordin de mărime. Unul dintre aceștia este Genghis Han. Între anii 1206 și 1227, împăratul mongol și descendenții săi au clădit cel mai vast imperiu terestru continuu din istorie, o expansiune realizată mai degrabă prin sabie și foc decât prin diplomație.

Conform datelor istorice, recensămintele din Evul Mediu sugerează că populația Chinei a scăzut cu zeci de milioane în timpul cuceririlor lui Han. Se estimează că hoardele mongole ar fi putut extermina aproximativ 11% din populația globului de la acea vreme. Deși stabilirea unui bilanț exact este dificilă, istoricii cred că aproximativ 40 de milioane de oameni au pierit în timp ce Ginghis Han își extindea imperiul, plasându-l printre cei mai letali cuceritori din toate timpurile.

Alte figuri infame, deși cu un bilanț poate numeric inferior, au marcat istoria prin cruzimea lor. Iosif Stalin, de exemplu. Cu toate că cifrele exacte rămân subiect de dezbatere, istoricii estimează că politicile dictatorului sovietic – foametea organizată (Holodomor), epurările politice masive și execuțiile sumare – au dus la moartea a între șase și 20 de milioane de oameni, posibil chiar mai mult.

În mod similar, Adolf Hitler a aruncat Europa într-un abis de suferință în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mașinăria nazistă de exterminare a evreilor (Holocaustul), alături de persecuția și uciderea altor grupuri considerate „indezirabile” – persoane cu dizabilități, homosexuali, romi – a rezultat în moartea a cel puțin 11 milioane de oameni, fără a include aici victimele directe ale conflagrației mondiale.

Lista continuă cu figuri precum Regele Leopold al II-lea al Belgiei, sub a cărui administrație brutală în Statul Liber Congo au murit, conform estimărilor, între opt și 11 milioane de congolezi, sau Pol Pot, liderul khmerilor roșii din Cambodgia, responsabil pentru genocidul care a curmat viețile a aproximativ un milion și jumătate până la două milioane de cambodgieni.

Așadar, când vine vorba de lideri politici și de amploarea morții cauzate de regimurile lor, răspunsul la întrebarea „cine a ucis cei mai mulți oameni?” pare să încline balanța către Mao Zedong. Dar perspectiva se schimbă radical dacă ne îndreptăm atenția către actele individuale de ucidere, fie pe câmpul de luptă, fie în umbra societății.

Ucigași individuali: eficiență letală și depravare umană

Este relativ ușor să atribuim milioane de morți unor lideri precum Mao sau Stalin, ale căror ordine puteau declanșa hecatombe. Însă istoria consemnează și indivizi care, prin propriile mâini, au curmat un număr șocant de vieți.

Uneori, aceste fapte s-au petrecut sub stindardul războiului. Simo Häyhä, un finlandez devenit o legendă, este considerat cel mai letal lunetist din istorie. În timpul Războiului de Iarnă (noiembrie 1939 – martie 1940) dintre Finlanda și Uniunea Sovietică, Häyhä, îmbrăcat în camuflaj alb și folosind o pușcă cu cătare mecanică (fără lunetă telescopică, pentru a nu reflecta lumina și a nu-și expune poziția), a ucis sute de soldați sovietici în aproximativ 100 de zile de conflict. Cifrele variază, dar se estimează că a doborât între 500 și 542 de inamici, o performanță individuală terifiantă pe câmpul de luptă.

Însă nu toți cei cu un „palmares” individual sângeros au acționat în contextul unui război. Unii dintre cei mai prolifici criminali din istorie și-au satisfăcut poftele bolnave, vânând și ucigând cu o cruzime greu de imaginat. Luis Garavito, un criminal în serie columbian, este adesea considerat cel mai prolific ucigaș de acest gen din lume. Între anii 1992 și 1999, se crede că a violat, torturat și ucis între 100 și 400 de băieți cu vârste cuprinse între șase și 16 ani. Oficial, Garavito a mărturisit uciderea a 140 de copii.

Un alt nume care îngrozește este cel al lui Pedro Lopez, tot un criminal în serie columbian, cunoscut și ca „Monstrul din Anzi”. Lopez este suspectat de uciderea a până la 300 de tinere fete. Conform The Sun, a fost condamnat pentru uciderea a 110 dintre ele, mărturisind ulterior alte 240 de crime. Prin comparație, unii dintre cei mai faimoși criminali în serie din America, precum Ted Bundy sau Jeffrey Dahmer, au ucis doar o fracțiune din numărul victimelor atribuite lui Garavito și Lopez.

Un mozaic sumbru al răului

Prin urmare, răspunsul la întrebarea „Cine a ucis cei mai mulți oameni în istorie?” este complex și depinde de perspectiva adoptată. Dacă ne referim la lideri ale căror politici au generat catastrofe demografice, Mao Zedong pare să ocupe primul loc, cu cel puțin 45 de milioane de victime în tentativa sa de a remodela economia Chinei. Dacă, însă, ne concentrăm pe eficiența letală individuală, fie în război, fie în afara lui, nume precum Simo Häyhä sau Luis Garavito ies în evidență ca unii dintre cei mai prolifici ucigași.

Însă, dincolo de ierarhii și statistici, oricât de necesare ar fi ele pentru înțelegerea istorică, un aspect fundamental nu trebuie niciodată uitat, deși este cel mai dificil de cuantificat: suferința victimelor. Milioanele de vieți curmate de Mao, Stalin sau Hitler, sutele de destine frânte de Garavito sau Lopez – fiecare dintre acestea a reprezentat o ființă umană, cu speranțe, vise și o existență unică, redusă brutal la o cifră într-un bilanț macabru. Aceasta este cea mai grea moștenire a celor mai întunecate capitole ale istoriei noastre.