Cine au fost asirienii și cât de puternic a fost Imperiul Asirian în realitate, în urmă cu 4.000 de ani

În antichitate, civilizația asiriană era centrată în orașul Assur (cunoscut și sub numele de Ashur), numit după zeul suprem al Asiriei. Ruinele acestui oraș se află astăzi în nordul Irakului. La apogeul său, în secolul al VII-lea î.Hr., Asiria controla un teritoriu vast, care se întindea din sudul Irakului până la coasta mediteraneană.

Cine au fost asirienii: originea și ascensiunea

Înainte ca Assur să devină independent, în urmă cu aproximativ 4.000 de ani, orașul era sub controlul sumerienilor, o civilizație care a decăzut din cauza unei combinații de factori politici, militari și de mediu.

După obținerea independenței, în jurul anului 2000 î.Hr., Assur a devenit un oraș comercial important. În primele două secole, orașul avea o suprafață de aproximativ 40 de hectare și o populație estimată între 5.000 și 8.000 de locuitori, ceea ce i-a limitat capacitatea militară, potrivit lui Klaas Veenhof, profesor emerit de asiriologie la Universitatea Leiden. Într-o lucrare inclusă în volumul A Companion to Assyria (Wiley Blackwell, 2017), Veenhof descrie Assur ca un centru comercial mai degrabă decât unul militar.^[sursa]

Perioadele istorice ale Asiriei

Istoria Asiriei este împărțită de cercetători în trei perioade distincte: Asiriana Veche, Asiriana Mijlocie și Neo-Asiriana. Totuși, există dezbateri cu privire la intervalele de timp exacte ale fiecărei perioade.

Perioada Asiriană Veche se referă, în general, la perioada imediat următoare independenței Asiriei, începând cu aproximativ 2000 î.Hr. În această perioadă, conducătorii orașului Assur evitau să-și atribuie titlul de „rege” în inscripțiile lor. În schimb, aceștia se numeau „vicegerenți” – un termen care poate fi tradus ca „guvernator” – ai zeului Ashur, potrivit istoricului Amélie Kuhrt, profesor emerit la University College London. Kuhrt detaliază această practică în cartea sa The Ancient Near East, c. 3000-330 BC (Routledge, 1995).

De ce primii conducători ai Asiriei foloseau titluri atât de modeste, precum „guvernator” în loc de „rege”, rămâne un mister. Cercetătorii încă încearcă să înțeleagă motivele din spatele acestei alegeri, care contrastează cu practicile altor civilizații antice.

Locuitorii orașului Assur vorbeau asiriana, o limbă distinctă, dar strâns legată de babiloniană, care era utilizată în regiunile sudice ale Mesopotamiei.

Shamshi-Adad I și începuturile expansiunii

În jurul anului 1800 î.Hr., Shamshi-Adad I (cunoscut și ca Samsi-Adad) a preluat controlul asupra orașului Assur. El a integrat orașul într-un teritoriu vast, care se întindea pe teritoriul de astăzi al Irakului și Siriei. Spre deosebire de conducătorii anteriori, care își asumau titluri modeste, Shamshi-Adad I s-a autointitulat „rege al Universului”.

Totuși, imperiul său a fost de scurtă durată. După moartea sa, regatele Ekallatum, Eshnunna și Babilon au controlat Assur succesiv, între aproximativ anii 1775 î.Hr. și 1720 î.Hr.

Perioada Asiriană Mijlocie și cucerirea Mitanniului

În secolul al XIV-lea î.Hr., regatul Mitanni a început să se destrame, iar conducătorii din Assur au reafirmat independența orașului. Această perioadă este cunoscută astăzi ca perioada asiriană mijlocie.

Assur-uballit I (1363 î.Hr. – 1328 î.Hr.) a fost primul conducător care și-a revendicat independența față de Mitanni. Succesorii săi au extins teritoriul asirian, iar Adad-nirari I (1305 î.Hr. – 1274 î.Hr.) a cucerit regatul Mitanni, care stăpânise Asiria cu un secol înainte.

Adad-nirari I a distrus capitala Mitanniului, Taidu, și a impus obligații de muncă supraviețuitorilor. El a construit un palat peste ruinele orașului și a instalat o stelă pentru a marca cucerirea. Adad-nirari I s-a autointitulat și el „rege al Universului”, un titlu care a devenit comun printre regii asirieni.

Perioada Neo-Asiriană: apogeul și declinul

De la sfârșitul secolului al X-lea î.Hr. până la distrugerea Imperiului Asirian în jurul anului 600 î.Hr., Asiria a cunoscut o nouă perioadă de expansiune, cunoscută sub numele de perioada neo-asiriană. În această perioadă, teritoriul său a atins dimensiunea maximă.

Sub domnia lui Ashurnasirpal al II-lea (883 î.Hr. – 859 î.Hr.), asirienii au recucerit teritorii importante, inclusiv coasta mediteraneană. El a construit un nou palat în orașul Nimrud (cunoscut și ca Kalhu), pe care l-a transformat în capitala Asiriei.

Motivul pentru care Ashurnasirpal al II-lea și succesorii săi au ales să se distanțeze de Assur, capitala tradițională, este încă subiect de dezbatere între cercetători.

În cele din urmă, asirienii au pierdut teritorii și au suferit înfrângeri în numeroase bătălii. Până în anul 600 î.Hr., Imperiul Asirian a fost complet distrus, iar teritoriile sale au fost cucerite sau devastate.

Cât de puternic a fost Imperiul Asirian

Imperiul Asirian a fost una dintre cele mai formidabile puteri ale lumii antice, remarcându-se prin expansiunea sa teritorială, forța militară și influența culturală. La apogeul său, în secolele VIII-VII î.Hr., imperiul se întindea din Golful Persic până la Marea Mediterană, incluzând regiuni precum Mesopotamia, Siria, Fenicia și chiar Egiptul.

Puterea militară asiriană era notorie, armata sa fiind cunoscută pentru disciplina strictă, inovațiile tehnologice și tacticile de asediu avansate. Această superioritate le-a permis să cucerească și să controleze teritorii vaste, impunând tributuri și stabilind guvernatori locali pentru a menține ordinea. Cucerirea Egiptului de către Esarhaddon a marcat punctul culminant al expansiunii externe a imperiului.

Administrativ, asirienii au dezvoltat un sistem eficient de guvernare, cu o rețea de drumuri și curieri care facilitau comunicarea rapidă între provincii. Capitala, Ninive, a devenit un centru cultural și economic de prim rang, găzduind impresionante palate și biblioteci, precum cea a regelui Assurbanipal.

Cu toate acestea, expansiunea rapidă și politica de deportări masive au generat resentimente în rândul populațiilor subjugate. Aceste tensiuni interne, combinate cu presiuni externe din partea coalițiilor inamice, au contribuit la declinul imperiului. În anul 612 î.Hr., Ninive a fost cucerită și distrusă de o alianță între babilonieni și mezi, marcând sfârșitul dominației asiriene în Orientul Apropiat.

Moștenirea asiriană și provocările moderne

Deși multe orașe asiriene au fost distruse, o parte din populație a supraviețuit. După nașterea creștinismului, asirienii s-au convertit la această religie, pe care mulți dintre ei o păstrează până în zilele noastre.

Astăzi, patria tradițională a asirienilor rămâne în nordul Irakului. Totuși, conflictele recente, în special distrugerile provocate de gruparea teroristă Statul Islamic (ISIS), au forțat mulți asirieni să fugă sau au dus la moartea acestora. Gruparea a distrus, jefuit sau deteriorat grav situri istorice asiriene, inclusiv Nimrud.