Sistemul curenților oceanici esențiali din Atlantic prezintă un risc de colaps major: potrivit unui nou studiu publicat în revista Science Advances, riscul unui colaps al curentului din Atlantic (AMOC – sistemul din care face parte și Curentul Golfului) a depășit pragul de 50%, depășind estimările anterioare. Oamenii de știință au catalogat această descoperire drept „foarte îngrijorătoare”, subliniind că un astfel de colaps ar atrage după sine consecințe catastrofale pentru Europa, Africa și ambele Americi.
Circulația de Răsturnare Meridională a Atlanticului (AMOC) este o componentă majoră a întregului sistem climatic global. Știam deja că, pe fondul crizei climatice, a ajuns la cel mai slab nivel din ultimii 1.600 de ani. Oamenii de știință au observat semnale de alarmă privind atingerea unui punct de inflexiune încă din anul 2021, având și certitudinea din datele geologice că AMOC a mai suferit colapsuri în trecutul îndepărtat al Pământului, conform publicației The Guardian.
Pentru a evalua viitorul climei noastre, cercetătorii folosesc zeci de modele computerizate diferite. Totuși, când vine vorba de complexitatea uriașă a sistemului AMOC, rezultatele au fost până acum extrem de variate: de la o încetinire minimă preconizată până în anul 2100, la o decelerare masivă de aproximativ 65% – un scenariu valabil chiar și în ipoteza în care emisiile de carbon provenite din arderea combustibililor fosili ar fi reduse treptat la zero net. Miza nu este doar o scădere teoretică a temperaturilor pe grafice, ci o destabilizare rapidă a securității alimentare și a condițiilor de trai în Europa.
Pentru a face lumină în acest domeniu, un nou studiu a combinat observațiile oceanice din lumea reală cu aceste modele, reușind să determine care dintre ele sunt cele mai fiabile. Această abordare a redus enorm marja de incertitudine, dar veștile nu sunt bune. Cercetătorii au constatat o încetinire estimată între 42% și 58% până în anul 2100, un prag de declin care aproape sigur va duce la colaps.
Ce se întâmplă dacă se oprește curentul din Atlantic? Consecințe pentru Europa
Acest sistem gigantic transportă apa tropicală, încălzită de soare, spre Europa și Arctica. Acolo, apa se răcește, devine mai densă și se scufundă, formând un curent profund de retur. Un colaps ar da complet peste cap acest mecanism: ar muta centura de precipitații tropicale de care depind milioane de oameni pentru a-și cultiva hrana, ar arunca Europa de Vest în ierni extrem de geroase și secete estivale crunte, și ar adăuga brusc între 50 și 100 de centimetri la nivelul mării – care este deja în creștere – în jurul Atlanticului.
Dr. Valentin Portmann de la Centrul de Cercetare Inria Bordeaux Sud-Ouest din Franța, liderul noii cercetări, a explicat dinamica:
„Am constatat că Amoc va scădea mai mult decât se aștepta, comparativ cu media tuturor modelelor climatice. Aceasta înseamnă că avem un Amoc care se apropie de un punct de cotitură.”
La rândul său, prof. Stefan Rahmstorf, de la Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic din Germania, nu a ascuns gravitatea situației:
„Acesta este un rezultat important și foarte îngrijorător. El arată că modelele «pesimiste», care indică o slăbire puternică a AMOC până în 2100, sunt, din păcate, cele realiste, în sensul că se potrivesc mai bine cu datele observaționale. Acum sunt din ce în ce mai îngrijorat că am putea depăși acel punct de cotitură al opririi AMOC, în care aceasta devine inevitabilă, la mijlocul acestui secol, care este destul de aproape.”
Rahmstorf studiază AMOC de 35 de ani și avertizează clar că prăbușirea acestuia trebuie evitată „cu orice preț”.
„Am susținut acest lucru când credeam că șansa unei opriri a Amoc era de poate 5%, și chiar și atunci spuneam că riscul este prea mare, având în vedere impacturile masive. Acum se pare că este mai mare de 50%. Cele mai dramatice și drastice schimbări climatice pe care le vedem în ultimii 100.000 de ani din istoria Pământului au avut loc atunci când Amoc a trecut într-o stare diferită”, a subliniat Rahmstorf.
Mecanismul unei încetiniri critice
Pentru a înțelege fenomenul, trebuie făcută o distincție clară: spre deosebire de Curentul Golfului, care este doar ramura de suprafață propulsată de vânturi, sistemul AMOC depinde strict de diferențele de temperatură și salinitate ale apei, acționând ca o bandă rulantă termică uriașă.
De ce frânează curentul? Totul se rezumă la faptul că temperaturile aerului cresc într-un ritm rapid în Arctica din cauza încălzirii globale. Asta înseamnă că, în acea regiune, oceanul se răcește mai lent. Apa mai caldă este mai puțin densă și, prin urmare, se scufundă mult mai lent în adâncuri. Această încetinire inițială permite acumularea unei cantități mai mari de precipitații în apele sărate de la suprafață, făcându-le, de asemenea, mai puțin dense. Rezultatul este o reducere și mai mare a ratei de scufundare, formându-se astfel o buclă de feedback negativ asupra sistemului AMOC.
Sistemul este extrem de complex și supus variațiilor naturale aleatorii, ceea ce face ca predicțiile perfect precise să fie imposibile. Cu toate acestea, oamenii de știință se așteaptă acum la o slăbire majoră a curenților, fenomen care, în sine, ar putea avea impacturi grave în deceniile următoare.
Noua cercetare, publicată în revista Science Advances, a explorat patru moduri diferite de a utiliza observațiile din lumea reală pentru a evalua acuratețea modelelor. Cercetătorii au descoperit că o metodă statistică numită regresie ridge, care a fost puțin utilizată în știința climei până acum, a oferit cele mai bune rezultate.
AMOC este deosebit de dificil de modelat deoarece este guvernat de diferențe subtile în densitatea apei, cauzate direct de schimbările de salinitate pe întregul Atlantic. Reducerea masivă a incertitudinii în noua analiză rezultă din capacitatea de a identifica modelele care reflectă cel mai bine salinitatea de suprafață în Atlanticul de Sud, o zonă despre care oamenii de știință știau deja că joacă un rol important. Acest nivel de acuratețe face ca lucrarea să fie „foarte credibilă”, după cum a punctat Rahmstorf.
Pentru a înrăutăți lucrurile, prof. Rahmstorf a atras atenția că încetinirea AMOC preconizată pentru anul 2100 ar putea fi, în realitate, chiar mai severă decât în această nouă evaluare pesimistă. Motivul? Modelele computerizate actuale nu includ volumul uriaș de apă provenit din topirea calotei glaciare din Groenlanda, care, de asemenea, diluează masiv apele oceanului.
„Acesta este un factor suplimentar care înseamnă că realitatea este probabil și mai gravă”, a concluzionat cercetătorul.
În contextul în care colapsul curentului din Atlantic este evaluat acum ca având o probabilitate de peste 50%, limitarea urgentă a emisiilor globale rămâne principalul scut împotriva unor schimbări climatice radicale pe continentul european.
