Vreme de peste 30 de ani, Europa s-a bazat pe o convingere simplistă a epocii industriale: dacă arunci 150.000 de tone de deșeuri într-un ocean suficient de vast, curenții vor dispersa totul până la dispariție.
Decenii la rând, oceanografia a descris curenții din Atlantic ca pe o simplă bandă rulantă: apele calde pleacă de la tropice spre poli, își cedează treptat energia și coboară în adâncuri. Sistemul, însă, funcționează după o mecanică diferită.
Coliziunile continentale care au dat naștere acestei strâmtori din Orientul Mijlociu au înzestrat regiunea cu bogățiile ei petrochimice — și au creat un punct de strangulare capabil să perturbe comerțul mondial cu petrol.
