Compozitorul Franz Liszt către Barbu Lăutaru: „Tu eşti mai mare decât mine!“

Barbu Lăutaru, un geniu al muzicii lăutărești românești, a rămas în istorie pentru talentul său nativ, impresionând chiar și pe marii compozitori ai Europei. Deși nu avea nicio educație formală în muzică, Barbu a reușit să-l fascineze pe celebrul Franz Liszt, inspirându-l să creeze „Rapsodia română pentru pian”.

Vasile Alecsandri îl descria pe celebrul cobzar într-un vers memorabil: „Eu sunt Barbu Lăutarul, Starostele și cobzarul / Ce-am cântat pe la domnii / Și la mândre cununii”. Barbu, de etnie romă, a rămas o figură legendară în istoria muzicii lăutărești, deși biografii săi nu au reușit să stabilească cu exactitate anul nașterii sale.

Se știe, însă, că Vasile Barbu, fiul lui Stan Barbu și al Ilincăi, s-a născut în jurul anului 1780, în zona Iașiului. Tatăl său, cunoscut sub numele de „Cobzariul”, era staroste al breslei ieșene de lăutari, iar de la el, tânărul Barbu a moștenit talentul muzical și a învățat să cânte la nai și cobză în tarafurile tatălui său.

Barbu Lăutaru: viața ca rob și ascensiunea către libertate

În contextul istoric al secolului XVIII, romii erau robi pe moșiile boierilor, iar Barbu și-a început viața în sclavie, pe moșia boierului Drăgulini din Moldova. Nu a beneficiat de educație muzicală formală, dar, odată ce a învățat meșteșugul cântatului de la tatăl său, a continuat să își cultive talentul de autodidact.

În anul 1804, a preluat conducerea breslei lăutarilor de la tatăl său și a început să cânte la petrecerile boierești, câștigând treptat renume. S-a căsătorit și a avut mai mulți copii, dintre care doar trei i-au urmat talentul și au devenit lăutari cunoscuți: Gheorghe, Ioan și Vasile Scripcariul.

Faima și influența internațională

Faima sa a depășit granițele Moldovei. În anul 1814, o delegație de boieri moldoveni, trimisă la Chișinău de Scarlat Calimah-Vodă, l-a dus pe Barbu în Rusia pentru a încânta publicul rus cu sunetele sale inegalabile. Astfel, muzica lui Barbu Lăutaru a ajuns să fie apreciată și în afara țării.

De-a lungul anilor, Barbu a fost ales în mod repetat starostele breslei sale, însă în anul 1839, după conflicte interne, a renunțat la conducerea breslei. A reușit să își cumpere libertatea în anul 1845, la peste 60 de ani, cu banii câștigați din cântecele sale, așa cum este consemnat în „Prescrierea birnicilor și a dezrobiților țigani din orașul Iași”.^[sursa]

Întâlnirea istorică cu Franz Liszt

Unul dintre cele mai memorabile momente din viața lui Barbu a avut loc în iarna anului 1847, când Franz Liszt, celebrul compozitor maghiar, a vizitat Iașiul. Invitat la casa boierului Alecu Balș, Liszt a avut ocazia să-l asculte pe Barbu Lăutaru și taraful său. Fascinat de muzica moldoveană, Liszt a dorit să-i răsplătească, interpretând o improvizație la pian după un marș unguresc.

Spre uimirea compozitorului, Barbu a reprodus perfect melodia la scripcă, demonstrând un talent muzical extraordinar. Legenda spune că Liszt, impresionat, ar fi exclamat: „Dumnezeu te-a făcut artist, iar tu ești mai mare decât mine!”.

Două dintre melodiile cântate de Barbu la acea întâlnire l-au inspirat pe Liszt să compună „Rapsodia română pentru pian”.

Un talent pur, cântând doar după auz

Barbu nu l-a impresionat doar pe Liszt. Muzica sa a captivat și un diplomat german, Wilhelm de Kotzebue, care nota: „Când cânta lăutarul țigan Barbu sau Angheluță, apoi tot ți se învârtesc altfel picioarele!… Și unde pui că țiganii aceștia n-au o idee despre note – cântă totul după auz!”.

Talentul lui Barbu Lăutaru i-a inspirat pe mulți, inclusiv pe Vasile Alecsandri, care a scris canțoneta „Barbu Lăutarul”. De asemenea, lăutarul a devenit un personaj de teatru, interpretat de actorul Matei Millo.

Barbu Lăutaru s-a stins din viață la venerabila vârstă de 80 de ani, în jurul anului 1860. Deși detaliile morții sale nu sunt cunoscute, se crede că a fost înmormântat în curtea bisericii „Sf. Ioan Zlataust” din Iași. În anul 1968, un mormânt descoperit lângă zidul nordic al bisericii i-a fost atribuit marelui cobzar.