Continentul pierdut Kumari Kandam şi legătura cu legendara Lemuria

Cei mai mulți oameni cunosc povestea Atlantidei, legendarul oraș scufundat descris de filozoful grec antic Platon. Până în ziua de azi, părerile sunt încă împărțite dacă această poveste trebuie înțeleasă în mod literal sau dacă trebuie luată doar ca o legendă. Mai la est, în subcontinentul indian, există o poveste similară, deși probabil că este mai puțin cunoscută în comparație cu cea a Atlantidei. Este vorba despre „continentul pierdut” Lemuria, frecvent legat de legenda lui Kumari Kandam de către vorbitorii de limbă tamilă.

Termenul Lemuria își are originile în a doua parte a secolului al XIX-lea. Geologul englez Philip Sclater a fost nedumerit de prezența fosilelor de lemurieni în Madagascar și India, dar nu și în Africa continentală și în Orientul Mijlociu. Astfel, în articolul său din anul 1864, intitulat „Mamiferele din Madagascar”, Sclater a propus că Madagascar și India au făcut cândva parte dintr-un continent mai mare și a numit această masă continentală lipsă „Lemuria”.

Teoria lui Sclater a fost acceptată de comunitatea științifică din acea perioadă ca explicație a modului în care lemurienii ar fi putut migra din Madagascar în India sau viceversa în vremuri străvechi. Odată cu apariția conceptelor moderne de derivă continentală și de tectonica plăcilor, însă, propunerea lui Philip Sclater cu privire la un continent scufundat nu mai era acceptabilă. Cu toate acestea, ideea unui continent pierdut a refuzat să dispară, iar unii încă mai cred că Lemuria a fost un continent real care a existat în trecut.^[sursa]

Lemuria şi continentul pierdut Kumari Kandam

Un astfel de grup care susţine că Lemuria a existat cu adevărat este cel al naționaliștilor tamili. Termenul Kumari Kandam a apărut pentru prima dată în Kanda Puranam din secolul al XV-lea, versiunea tamilă a Skanda Puranam (un text religios hindus).

Cu toate acestea, poveștile despre un pământ străvechi scufundat de Oceanul Indian au fost consemnate în multe lucrări literare tamile anterioare. Potrivit poveștilor, a existat o porțiune de pământ care a fost odată stăpânită de regii Pandiyan (o dinastie de regi care au condus Tamilul) și care a fost înghițită de mare.

Atunci când poveştile despre Lemuria au ajuns în India colonială, țara trecea printr-o perioadă în care folclorul începea să pătrundă în cunoștințele istorice ca fapte. Ca urmare, Lemuria a fost rapid asimilată cu Kumari Kandam.

Povestea continentului Kumari Kandam nu este privită ca o simplă poveste, ci pare a fi încărcată de sentimente naționaliste. S-a afirmat că regii Pandiyan din Kumari Kandam au fost conducătorii întregului continent indian și că civilizația tamilă este cea mai veche civilizație din lume. Când Kumari Kandam a fost scufundat, oamenii săi s-au răspândit în întreaga lume și au fondat diverse civilizații, de unde și afirmația că acest continent pierdut a fost, de asemenea, leagănul civilizației umane.

Cât este adevăr şi cât este legendă în povestea continentului Kumari Kandam

Așadar, cât de mult adevăr există în povestea lui Kumari Kandam? Potrivit cercetătorilor de la Institutul Național de Oceanografie din India, nivelul mării a fost mai scăzut cu 100 de metri în urmă cu aproximativ 14.500 de ani și cu 60 de metri în urmă cu aproximativ 10.000 de ani.

Prin urmare, este foarte posibil să fi existat cândva un pod de uscat care să fi legat insula Sri Lanka de India continentală. Pe măsură ce rata încălzirii globale a crescut între 12.000 și 10.000 de ani în urmă, creșterea nivelului mării a dus la inundații periodice. Acest lucru ar fi scufundat așezările preistorice care se aflau în jurul zonelor de coastă joase din India și Sri Lanka. Este posibil ca poveștile despre aceste evenimente catastrofale să fi fost transmise pe cale orală de la o generație la alta și, în cele din urmă, să fi fost scrise sub forma poveștii continentului dispărut Kumari Kandam.

Una dintre dovezile folosite pentru a susține existența lui Kumari Kandam este Podul lui Adam (numit și Podul lui Rama), un lanț de bancuri de calcar alcătuit din nisip, nămol și pietricele mici, situat în Strâmtoarea Palk, care se întinde pe o distanță de 25 de kilometri între India continentală și Sri Lanka. Această fâșie de pământ a fost considerată cândva ca fiind o formațiune naturală, însă alții susțin că imaginile luate de un satelit NASA înfățișează această formațiune de pământ ca fiind un pod lung rupt sub suprafața oceanului.

Existența unui pod în acest loc este susținută și de o altă legendă antică. Ramayana (o epopee antică ce conţine peste 24.000 de versuri) povestește că Sita, soția lui Rama, a fost ținută captivă pe insula Lanka. Rama a comandat un proiect de construcții masiv pentru a construi un pod care să transporte armata sa de Vanara (oameni maimuță) peste ocean, în Lanka.

La fel ca în cazul majorității așa-numitelor mituri, se pare că există cel puțin o parte de adevăr în legendele tamile antice ale lui Kumari Kandam, dar cât de mult, rămâne de stabilit.