Controverse în istoria baletului: desfrâul de la Opera din Paris

Istoria baletului este marcată de prezența unor superstaruri feminine, însă, din perspectivă istorică, această artă a exploatat femeile și fetele, mai ales în Parisul secolului al XIX-lea.

În anul 2018, 72% dintre dansatorii de balet se identificau drept femei, însă aceeași proporție, 72%, dintre directorii artistici era formată din bărbați. În prezent, procentul este şi mai mare: aproximativ 78% dintre dansatori sunt femei. Deși femeile domină numeric această formă de artă, bărbații continuă să ocupe cele mai multe poziții de putere. De ce se întâmplă acest lucru?

Analiza istoriei baletului poate oferi indicii despre dezechilibrele de putere care persistă și în prezent. Relațiile de putere inegale dintre bărbați și femei au fost o constantă în istoria baletului – iar una dintre cele mai clare manifestări ale acestui dezechilibru a fost în foyer de la danse al Baletului Operei din Paris.^[sursa]

Acest foyer de la danse era o încăpere din culise care, în esență, funcționa ca un bordel. Deși alte companii de balet internaționale din aceeași epocă aveau practici similare, cazul Baletului Operei din Paris rămâne unul dintre cele mai notorii exemple de exploatare sexuală din istoria baletului.

Parisul era un adevărat centru artistic în secolul al XIX-lea, iar balerinele deveniseră figuri centrale în operele de artă impresioniste. De exemplu, Edgar Degas a creat numeroase lucrări axate pe balerinele Operei din Paris. Deși astăzi aceste opere sunt privite ca fascinante, publicul epocii ar fi recunoscut siluetele întunecate care se profilează printre balerine. Ce anume documenta, așadar, Degas?

Istoria baletului: leagănul din Paris

Istoria zbuciumată a Franței și a Baletului Operei din Paris este strâns legată de dezvoltarea baletului ca formă de artă. Pe cât de legendar este Baletul Operei din Paris în lumea dansului, pe atât de notorie este exploatarea balerinelor din această instituție.^[sursa]

Deciziile și practicile Baletului Operei din Paris au modelat istoria baletului până în prezent, ceea ce face esențială înțelegerea contextului istoric al acestei exploatări.

Baletul Operei din Paris este cea mai veche companie națională de balet și, fără îndoială, cea mai renumită. Între anii 1500 și începutul secolului XX, această instituție a fost epicentrul mondial al baletului. Chiar și după ce Rusia a preluat rolul de lider global în balet în anii 1900, Baletul Operei din Paris a continuat să ocupe o poziție esențială în industria dansului.

Deși originile baletului se află în Italia, acesta a devenit profund asociat cu Franța după ce regina Caterina de’ Medici l-a adus la curtea franceză. În scurt timp, baletul a devenit o expresie artistică emblematică pentru regalitatea franceză. Regele Ludovic al XIV-lea, un susținător fervent al baletului, l-a transformat într-o instituție formală.

În anul 1669, regele Ludovic al XIV-lea a fondat Opera de Balet din Paris, cunoscută atunci ca Académie Royale de Danse. În epoca sa, baletul era foarte diferit de ceea ce știm astăzi: spectacolele aveau loc în cadrul curților regale, nu pe scenă, și erau interpretate exclusiv de bărbați.

Schimbările sociale au început să apară abia după evenimente precum Revoluția Franceză și domnia turbulentă a lui Napoleon Bonaparte, la sfârșitul anilor 1700. În această perioadă, femeile au început să câștige mai multă influență în balet. În anii 1800, Marie Taglioni a revoluționat arta dansului, devenind prima balerină care a dansat pe vârfuri, un moment ce a redefinit baletul ca o artă profund feminină.

Taglioni a avut, de asemenea, un impact semnificativ asupra modei baletului, scurtându-și tutu-ul – o decizie considerată scandaloasă în Franța secolului XIX. Deși balerinele Epocii Romantice au început să dobândească o anumită autonomie, această libertate a fost efemeră.

La finalul secolului XIX, Parisul a fost marcat de industrializare rapidă și schimbări culturale profunde. Sărăcia era în creștere, dar clasa superioară a orașului și-a păstrat gustul pentru lux și tradiții culturale. În acest context, feminitatea a devenit o temă centrală în artă. Pentru multe tinere femei, baletul părea o șansă de a scăpa de sărăcie și instabilitate.

Totuși, Baletul Operei din Paris nu a oferit protecția promisă. În schimb, a creat un mediu extrem de competitiv, unde dansatoarele erau forțate să lupte pentru un contract evaziv, folosind orice mijloace. În culisele faimosului foyer de la danse, tinerele balerine erau adesea exploatate pentru profit, într-un sistem care masca abuzul sub pretextul artei.

Micii șobolani: vise fragile în culisele baletului

Micii șobolani, cum erau numite tinerele aspirante la statutul de dansatoare profesioniste, continuă să fie parte din Baletul Operei din Paris. Însă, în secolul al XIX-lea, condițiile în care aceste copile își începeau cariera erau adesea dure și nemiloase. Tinerele recrutate pentru Baletul Operei din Paris proveneau, de regulă, din medii sărace și vulnerabile. Cele aflate la baza ierarhiei companiei – micii șobolani – erau cele mai expuse abuzurilor și exploatării.^[sursa]

După o serie de teste riguroase și ani de ucenicie, balerinele aveau șansa să obțină un contract bun în cadrul companiei. Însă pentru multe dintre micii șobolani, acest vis nu devenea niciodată realitate. În schimb, erau nevoite să rămână captive într-un sistem care le exploata și le manipula în mod constant.

Aceste tinere dansatoare au devenit subiectul multor opere de artă. Una dintre cele mai celebre reprezentări este sculptura lui Edgar Degas, Little Dancer Aged Fourteen (Micuța dansatoare în vârstă de 14 ani), inspirată de Marie van Goethem, o tânără balerină a Baletului Operei din Paris. Deși figura sa a fost imortalizată în artă, detalii despre viața ei ulterioară rămân necunoscute. În ciuda faimei sculpturii, societatea pariziană a considerat-o, ca pe mulți alți șobolani mici, de unică folosință.

Marie van Goethem: povestea uitată a unui simbol al baletului

Marie van Goethem, deși adesea uitată în istoria baletului, a devenit reprezentanta micilor șobolani din secolul al XIX-lea. Viața ei reflectă greutățile cu care se confruntau multe dintre aceste tinere dansatoare. Provenind dintr-un cartier sărac, asociat cu mizeria și casele închise, Marie a fost împinsă de mama ei, alături de sora mai mică, să urmeze cursuri de balet în speranța unei vieți mai bune. Totuși, există speculații că, pentru a supraviețui, atât Marie, cât și sora ei au recurs la prostituție, atât în cadrul Baletului Operei din Paris, cât și în afara acestuia.

Condițiile de muncă la Baletul Operei din Paris erau extrem de dure. Marie lucra între 10 și 12 ore pe zi, 6-7 zile pe săptămână, în condiții precare. Micii șobolani erau frecvent subnutrite și suprasolicitate. În cele din urmă, Marie a început să pozeze ca model artistic, dar acest angajament a intrat în conflict cu programul obositor al baletului, iar ea a fost concediată. La fel ca mulți alți mici șobolani, Marie nu a reușit niciodată să obțină un contract bun și a trăit în sărăcie până la o moarte anonimă.

O relație controversată cu Degas

Legătura dintre Edgar Degas și Marie van Goethem a fost adesea subiectul speculațiilor și controverselor. La o vârstă foarte fragedă, Marie a fost rugată să pozeze nud pentru Degas. Sărăcia extremă în care trăia a făcut imposibil pentru ea să refuze. Această situație a generat întrebări cu privire la implicațiile sexuale ale relației lor, deși Degas era cunoscut pentru dezgustul său față de femei și pentru atitudinea sa distantă.

Indiferent de natura relației lor, un lucru este cert: Marie nu a beneficiat în niciun fel. Deși figura sa a fost imortalizată în sculptura Little Dancer Aged Fourteen, una dintre cele mai faimoase opere de artă din toate timpurile, viața ei a rămas marcată de sărăcie și lipsuri.

Degas, în schimb, a continuat să se bucure de faimă, avere și bună reputație. Relația sa cu lumea baletului a persistat înainte și după colaborarea cu Marie. Mai târziu, Degas a devenit un patron al baletului, cunoscut sub termenul de abonné, continuând să fie o figură influentă în această lume artistică.

Abonații (Les Abonnés): putere, exploatare și culisele Baletului Operei din Paris

Les Abonnés erau un grup exclusivist de bărbați bogați care își cumpărau abonamente la Baletul Operei din Paris pentru a beneficia de privilegii speciale. Printre aceste privilegii se număra accesul în culise, în cabinele balerinelor și în foyer de la danse, unde adesea le hărțuiau. De multe ori, acești bărbați solicitau favoruri sexuale din partea tinerelor dansatoare.

Când un abonné revendica o balerină, o sponsoriza pentru a-și asigura un contract în companie. În schimb, se aștepta ca ea să devină amanta lui. Acest fenomen era atât de răspândit încât a devenit un trop literar. În anul 1859, un editorialist al ziarului Le Figaro observa: „Nu există niciun roman parizian care să nu prezinte un bancher sau un om de modă care să întrețină o balerină de la Operă.”

Deși bărbații implicați nu erau criticați, femeile erau adesea stigmatizate ca fiind oportuniste care căutau să se ridice pe scara socială. Chiar dacă multe dintre aceste tinere nu aveau resurse sau sprijin pentru a refuza avansurile abonnés, ele erau frecvent considerate responsabile pentru dinamica inegală de putere.

Mai grav, exploatarea sexuală și prin muncă la care erau supuse nu era suficientă pentru a le scoate din sărăcie. Pentru abonnés și pentru Baletul Operei din Paris, micii șobolani erau adesea priviți ca de unică folosință.

Cum a modelat Baletul Operei din Paris istoria baletului

Relația dintre abonnés și micii șobolani era una de manipulare și exploatare. Deși pare o poveste dintr-un trecut îndepărtat, această dinamică a fost repetitivă de-a lungul istoriei baletului. De la Palais Garnier la companii moderne precum Baletul din New York City, modelele de inegalitate și abuz au traversat secolele.

Astăzi, pe măsură ce tot mai multe figuri publice, precum Dusty Button, sunt acuzate de exploatare sexuală, devine evident că trecutul nu este complet încheiat. Siluetele impunătoare și întunecate din operele lui Degas continuă să fie o metaforă a acestor dinamici, prezente și în zilele noastre. Privind prin lentila istoriei baletului, putem înțelege mai bine prezentul și ne putem pregăti să recunoaștem și să combatem astfel de modele.