Johannes Kepler, astronomul care a rescris istoria Universului: a vrut să se facă iniţial preot, dar apoi mama sa a avut de suferit din cauza Bisericii

Johannes Kepler s-a născut în data de 27 decembrie 1571, fiind astronom și astrolog de renume, cunoscut pentru descoperirea că Pământul și celelalte planete se deplasează în jurul Soarelui pe orbite eliptice. Contribuțiile sale au revoluționat înțelegerea sistemului solar.

Kepler s-a născut în Weil der Stadt, Württemberg, Germania, și a început studiile de teologie la Universitatea din Tübingen în anul 1591. A fost influențat de profesorul său Michael Maestlin, un susținător al teoriei heliocentrice propuse de către Nicolaus Copernic.

Deși inițial Kepler aspira să devină preot protestant, pasiunea sa pentru matematică l-a determinat să accepte, în anul 1594, postul de profesor de matematică și astronomie la Universitatea din Graz, Austria.

Aici, Kepler a lucrat la un model geometric complex, încercând să explice distanțele dintre orbitele celor cinci planete cunoscute la acea vreme: Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn.^[sursa]

Johannes Kepler și revoluția heliocentrică

Kepler a postulat că Soarele exercită o forță care scade proporțional cu distanța față de o planetă. Acest principiu l-a condus la formularea primei sale legi a mișcării planetelor: „Planetele se deplasează pe traiectorii eliptice, având Soarele în unul dintre focare.” Această descoperire fundamentală a fost publicată în lucrarea sa „Mysterium Cosmographicum” („Misterul lumii cosmice”) în anul 1596.

În aprilie 1597, Kepler s-a căsătorit cu Barbara Mühlek. Însă, din cauza presiunilor Contrareformei catolice, a fost forțat să părăsească Graz. În 1600, a acceptat invitația de a lucra la Praga ca asistent al celebrului astronom Tycho Brahe, care era astronomul curții împăratului Rudolf al II-lea.

Colaborarea dintre Johannes Kepler și Tycho Brahe a combinat observațiile meticuloase ale acestuia din urmă cu cunoștințele matematice excepționale ale lui Kepler. După moartea lui Brahe, în anul 1601, Kepler i-a succedat ca matematician și astronom imperial.

În anul 1604, Kepler a observat supernova care îi poartă numele, „Supernova 1604”, publicând descoperirile sale în lucrarea „De Stella nova in pede Serpentarii” („Despre o nouă stea la piciorul constelației șarpelui”). Cinci ani mai târziu, în anul 1609, Kepler a revoluționat astronomia prin publicarea lucrării „Astronomia Nova” („Astronomia nouă”), în care a detaliat studiile asupra orbitei eliptice a planetei Marte și a formulat a doua sa lege: „Cu cât o planetă este mai aproape de Soare, cu atât se mișcă mai repede.”

În 1612, Kepler s-a stabilit la Linz, Austria, unde, în anul 1619, a publicat lucrarea „Harmonices Mundi” („Armonia lumii”). În ultimul capitol al acestei cărți, Kepler a enunțat a treia lege a mișcării planetelor: „Pătratul perioadei de revoluție este proporțional cu cubul distanței medii dintre planetă și Soare.” Această lege a stabilit o legătură fundamentală între mișcările planetelor și distanțele lor față de Soare.

O epocă de persecuții și intoleranță

Între anii 1615 și 1620, Kepler a fost nevoit să-și apere mama, acuzată de vrăjitorie. Deși a reușit să obțină eliberarea acesteia, nu a putut împiedica torturile la care a fost supusă, în urma cărora ea a murit un an mai târziu.

Kepler a trăit într-o perioadă marcată de intoleranță religioasă și de conflictele dintre catolici și protestanți în timpul Războiului de Treizeci de Ani, fiind adesea forțat să se refugieze pentru a scăpa de persecuții, în ciuda eforturilor sale de a rămâne neutru.

În anul 1627, Kepler a publicat „Tabulae Rudolfinae” („Tabelele Rudolfine”), o lucrare monumentală care descria mișcările planetelor și care a servit drept bază pentru calculele astronomice timp de două secole. Observațiile și teoriile sale au fost esențiale pentru dezvoltarea legilor gravitației formulate ulterior de Isaac Newton.

Pe lângă contribuțiile sale în astronomie, Kepler a pus bazele calculului integral printr-un procedeu de determinare a volumelor și a studiat simetria fulgilor de zăpadă, deschizând calea spre cristalografie. În domeniul opticii, a inventat „luneta lui Kepler,” un dispozitiv care a îmbunătățit observarea cerului.

Johannes Kepler a murit la 15 noiembrie 1630, în Regensburg, Germania, la vârsta de 59 de ani. În onoarea sa, Universitatea din Linz poartă numele „Johannes-Kepler-Universität”, perpetuând memoria unui om care a transformat modul în care înțelegem Universul.